O prezentare generală a legislației de sănătate mintală

Zakonodatelstvao o imagine de ansamblu asupra îngrijirii sănătății mintale.
Măsuri medicale obligatorii
MB Alekseeva

Dacă este necesar, asistență psihiatrică și a cetățenilor în procesul de a oferi pacientilor cu spitalele psihiatrice și neuropsihiatrice există un tip special de raporturi juridice, care necesită, la rândul său, într-o reglementare juridică specială.

În perioada de ajustare a factorilor menționați atins punctul culminant și a început să producă pagube mari la prestigiul internațional al țării noastre. Acesta a identificat necesitatea de a reforma radical relația dintre un psihiatru și pacientul său, și, mai presus de toate, la nivel legislativ.

Cu toate acestea, în aplicarea prezentului regulament, a identificat o serie de deficiențe, care a necesitat un design mai detaliat, procedura de armare, și în cele din urmă, formarea adecvată.

Într-o astfel de situație a fost necesar să se pregătească un nou regulament care reglementează aspectele juridice în psihiatrie, un astfel de act normativ a fost legea și românul „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“.

Legea România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“

Să examinăm pe scurt istoria de dezvoltare a acestei legi.

Lucrările pregătitoare privind proiectul de lege a fost inițiat de grupul de lucru al Sovietului Suprem al URSS, sub conducerea adjunct AE Sebentseva și a fost finalizat de către grupul de lucru al Consiliului Suprem, condus de adjunct al LI Kogan.

Să luăm în considerare structura în prezent în vigoare în România Legea „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“.

Legea este format din șase secțiuni.

1. Dispoziții generale.

3. Instituțiile și persoanele care furnizează servicii de sănătate mintală. Drepturile și obligațiile lucrătorilor de sănătate și alți profesioniști.

4. Tipurile de servicii de sănătate mintală, precum și procedura de furnizare a acesteia.

5. Controlul și supravegherea procuraturii activităților de ajutorare psihiatrice.

6. Recurs împotriva acțiunilor de îngrijire a sănătății mintale.

După cum vom vedea, legea este împărțită în șase secțiuni.

O atenție specială ar trebui să fie preambulul Actului, deoarece reflectă pe deplin spiritul său și perspectivele de dezvoltare a relațiilor în domeniul îngrijirii sănătății mintale a populației din România.

preambul
Recunoscând valoarea ridicată a fiecărui sănătății umane în starea generală de sănătate și mentală, în special;
Având în vedere faptul că tulburare mintală poate schimba atitudinea persoanei la viață, pentru sine și pentru societate, și atitudinea societății față de om, menționând că lipsa unei reglementări legale corespunzătoare a de îngrijire a sănătății mintale poate fi unul dintre motivele pentru scopurile sale nemedicale, este dăunătoare și demnitatea umană și drepturile cetățenilor și prestigiul internațional al statului, ținând seama de necesitatea punerii în aplicare a legislației România recunoscută de comunitatea internațională și Constituția drepturilor și libertăților omului și cetățeanului român,

România în prezenta lege stabilește principiile juridice, organizatorice și economice de îngrijire a sănătății mintale din România.

Este ușor de observat un standard ridicat de uman, nu înainte de a proclamat în psihiatrie internă, a stabilit legea în vigoare.

Aici este un rezumat al secțiunilor legii.

Secțiunea 1. Dispoziții generale
Secțiunea este format din 15 articole. Acesta consacră principiile de îngrijire a sănătății mintale din România, legislația, care reglementează procedura de furnizare a acesteia, precum și drepturile fundamentale ale persoanelor cărora această asistență. Printre drepturile fundamentale, cum ar fi tratamentul voluntar pentru îngrijirea psihiatrică; reprezentare a cetățenilor, care este; confidențialității medicale în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale; consimțământul pentru tratament și respingerea unei astfel de persoane care suferă de o tulburare mintală.

Articolul 5 secțiunea persoanelor care suferă de tulburări psihice, garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituție pentru cetățenii din România, și permite restrângerea drepturilor și libertăților asociate cu boli psihice, numai în cazurile prevăzute de legile din România.

Articolul 6 stabilește procedura limitarea anumitor tipuri de activități profesionale și activitățile legate de sursa de pericol, precum și procedura de apel decizia de a limita aceste tipuri de activități o persoană împotriva căreia este făcută.

Mai multe articole din această secțiune dedicată pacientului confidențialității și conservării.

Cu toate acestea, articolul 4 al articolului 11 și alineatul 1 al articolului 12 din Legea România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“ se definește excepții de la regula generală, atunci când un cetățean nu are dreptul să refuze să-i ofere ajutor psihiatric.

Astfel, tratamentul poate fi efectuată numai în aplicarea măsurilor medicale obligatorii la temeiurile prevazute de Codul penal al România, precum și involuntar admitere (obligatoriu) pentru motivele prevăzute la articolul 29 din Legea fără consimțământul unei persoane care suferă de o tulburare mintală, cu sau fără consimțământul reprezentantului legal România „cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“.

Mai multe detalii cu privire la cazurile în care cetățeanul poate fi furnizate de îngrijire a sănătății mintale, indiferent de dorința lor de a-l primi, vom discuta un pic mai târziu.

Secțiunea 3. Instituțiile și persoanele care furnizează servicii de sănătate mintală. Drepturile și obligațiile lucrătorilor de sănătate și alți profesioniști.
Această secțiune prevede: cerințe generale pentru instituțiile și medicii privați care oferă asistență psihiatrică și neuropsihiatrice; cerințele legii la un psihiatru de la internarea lui în profesie; Cerințe pentru alți profesioniști și personalul medical; independența completă a psihiatrului în luarea deciziilor lor profesionale; poziția de lider în acțiunile de indicații medicale, taxe medicale și legea.

Articolul 20. Drepturile și obligațiile atribuite lucrătorilor din domeniul sănătății și a altor profesioniști în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale. Acordăm o atenție specială din partea cititorului 2 și 3 ale acestui articol.

Partea 2: Stabilirea diagnosticului de boli psihice, o decizie privind furnizarea de îngrijire a sănătății mintale în scopul voluntar sau încheierii vacață pentru luarea în considerare a acestei probleme este dreptul exclusiv la un psihiatru sau o comisie de psihiatri.

Partea 3. Concluzie altor medici cu privire la starea de sănătate mintală de natură preliminară și nu este o bază pentru a decide cu privire la limitarea drepturilor și intereselor legitime, precum și oferindu-i avantaje prevăzute de lege pentru persoanele cu tulburări mintale.

Secțiunea 4. Tipuri de îngrijire a sănătății mintale și procedura pentru furnizarea de

Trebuie remarcat faptul că, probabil, problema cea mai vitală a menționat mai sus este procedura pentru furnizarea de îngrijire psihiatrică persoanelor involuntar (forțată). Problema în acest curs se va acorda un loc special.

Capitolul 5. Monitorizarea și supravegherea organelor procuraturii activităților de ajutorare psihiatrice

Activitățile instituțiilor psihiatrice și neuropsihiatrice precum și medici privați, psihiatri ar trebui să fie sub supravegherea constantă a organelor de stat și funcționarii prevăzute de lege. Legea prevede, de asemenea, crearea de asociații speciale care pot exercita un control asupra respectării drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, care primesc servicii de sanatate mintala, definește în termeni generali competențele acestor instituții și procedura pentru exercitarea competențelor lor.

Se pare că este organizarea unui control adecvat asupra activităților instituțiilor și medicilor private care oferă îngrijire psihiatrică, asigură un echilibru specialiști în dezvoltare profesională, îmbunătățirea calitativă a organizării condițiilor de viață ale pacienților cu conținut atunci când vine vorba de furnizarea constantă a acestei asistențe, respectarea cea mai completă pentru drepturile și interesele legitime ale pacienților precum și lucrătorii medicali și non-medicale, ale căror interese sunt, de asemenea, la rândul lor, trebuie să fie protejate.

Secțiunea 6. Apel acțiuni de ajutorare de psihiatrie

Legea definește trei moduri de a apela aceste acțiuni:

· Direct instanței;
· Un corp superior (feței superioare);
· Procurorul.

Selectarea ordinea de recurs a acestor acțiuni de către legea își rezervă cetățeanul consideră că acordarea de îngrijire psihiatrică pentru el, în oricare din drepturile sale sau interesele protejate prin lege au fost încălcate.

Responsabilitatea pentru încălcarea Legii România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea sa“ stabilit de legea română. Notă severitatea răspunderii legale până la infractor. În special, plasarea ilegală a unui cetățean într-un spital de psihiatrie este o crimă pentru care responsabilitatea este stabilită de articolul 128 din Codul penal al România.

Astfel, iluminat speciale merită cazurile legale în cazul în care plasarea într-un spital de psihiatrie și de îngrijire psihiatrică (tratament) nu necesită consimțământul sau aprobarea pacientului sau a reprezentantului său legal.

Măsuri medicale obligatorii

Tratamentul fără consimțământul pacientului sau a reprezentantului său legal poate fi efectuată în două cazuri, care sunt stabilite prin articolul 34 din Bazele legislației România privind asistența medicală și partea 4 din articolul 11 ​​din Legea România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“:

1. aplicarea măsurilor medicale obligatorii la motivele prevăzute de Codul penal al România;

2. Atunci când involuntar (obligatoriu) admiterea pe motivele prevăzute la articolul 29 din Legea România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“.

În primul caz de spitalizare într-o instituție de psihiatrie, a impus masuri medicale efectuate de către instanța de judecată. Ordinea de aplicare a măsurilor de influență definite de secțiunea U1 din Codul penal al România, Codul de procedură penală al România, din Codul Penal Executiv al România, alte acte legislative. Măsurile medicale obligatorii pot fi numiți de către instanța de judecată pentru următoarele persoane, a căror listă este stabilită în articolul 97 din Codul penal al România:

2. care, după crima a avut loc o tulburare mentală care face imposibilă numirea sau executarea pedepsei;

3. a comis o crimă, și tulburări mintale nu se exclud responsabilitățile;

4. comis o infracțiune și a recunoscut ca are nevoie de tratament pentru alcoolism sau de dependenta de droguri.

În cazul în care pacientul nu este în pericol iminent, autoritățile sanitare se pot aplica la el orice măsuri medicale în primul rând, cu consimțământul său, că este voluntară (articolul 11 ​​și 28 din Legea România „Cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea acesteia“).

Se precizează că:

· Tratament obligatoriu se desfășoară în instituțiile de sănătate publică;

· Persoanele care sunt supuse unui tratament medical obligatoriu, se bucură de aceleași drepturi ca și ceilalți pacienți cu afecțiuni medicale care au primit îngrijiri medicale pe o bază comună;

Prin urmare, partea 2 din articolul 97 din Codul penal al România este desemnat o bază comună pentru aplicarea măsurilor medicale obligatorii în toate cazurile. Astfel, baza este posibilitatea de a provoca persoane au comis social periculoase acte daune substanțiale pe cineva sau ceva, sau un pericol pentru ei și pentru alții (partea 2 din articolul 97 din Codul penal din România).

Prin tradiție, pericolul potențial al unui cetățean bolnav mintal estimat, de obicei, de doi parametri: starea mentală și natura infracțiunii. Se pare că alegerea măsurilor medicale obligatorii determinate de aceleași criterii.

Pentru o acoperire mai detaliată necesită fiecare tip de măsuri medicale obligatorii, supravegherea obligatorie în primul rând ambulatoriu și tratament de către un psihiatru.

Ambulatoriu de observare obligatorie și tratament de către un psihiatru

După cum sa menționat mai sus, supravegherea obligatorie ambulatoriu și tratament de către un psihiatru - o măsură medicală obligatorie, care nu a fost reflectată în Instrucțiunea temporară privind aplicarea măsurilor medicale obligatorii împotriva persoanelor cu tulburări psihice care au comis fapte social periculoase.

Introducerea unor astfel de măsuri este destinat să reducă numărul de oameni bolnavi mintal care au comis fapte social periculoase, care fac obiectul unor măsuri medicale obligatorii sub formă de tratament obligatoriu într-un spital de psihiatrie de un anumit tip. Această măsură este aplicată instituția neuropsihiatrica ambulatorie de la locul de reședință al persoanei care a comis actul social periculos.

tratament obligatoriu într-un spital de psihiatrie generală

Notă diferențele dintre spitalul de psihiatrie a unui tip general și un spital de psihiatrie de specialitate, în care măsurile coercitive de natură medicală. Diferența dintre aceste tipuri de spitale de psihiatrie în faptul că persoana a trimis pentru tratament obligatoriu în spitalele din primul tip sunt conținute în ele cu pacienții admiși acolo pe o bază generală, și să facă o mică parte din ele. Intr-un spital de psihiatrie de specialitate a constatat numai pacienții admiși în supunerea lor la măsuri medicale obligatorii. Spitalele doilea tip se efectuează pentru monitorizarea constantă a pacienților situate în acesta, care este asigurată de prezența personalului medical suplimentar, standardele de personal furnizate. În plus, supravegherea corespunzătoare este asigurată de protecția exterioară a organizației de servicii forțelor de securitate.

tratament obligatoriu într-un spital de boli mentale specializate

tratament obligatoriu într-un spital de boli mentale de specialitate, cu o supraveghere intensivă

Acestea sunt motivele și procedura de aplicare, de prelungire, modificarea și încetarea măsurilor medicale obligatorii.

Subliniem încă o dată că astfel de măsuri se aplică numai persoanelor care au comis acte de social periculoase și de urmărire penală.