5 Principiul habeas corpus

Principiul inviolabilității persoanei din cauza unui număr de internațional instrumente juridice (art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Art. 9 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și altele.) Și prevederile Constituției române (articolul . 22). Aceste reglementări stabilească un drept comun al fiecărei persoane la libertatea și securitatea persoanei. Aceste drepturi universale ale omului sunt recunoscute la fiecare nastere, si sunt unul dintre elementele de bază ale statutului personal într-un stat de drept. Deci, o persoană care nu ar trebui să aibă loc în captivitate, are capacitatea de a circula liber și de a alege un loc de reședință sau de ședere, precum și să efectueze alte acțiuni legale.

Cu toate acestea, statul trebuie să prevină și să limiteze orice manifestare a comportamentului ilegal, inclusiv activitatea criminală, care lezează drepturile și interesele legitime ale altor persoane. În special, în cadrul unei proceduri penale, în scopul de a preveni comiterea de infracțiuni, obstrucționarea non-adevăr într-un caz penal, precum și de a executa pedeapsa legislator în unele cazuri, este supusă unor restricții privind dreptul la libertate și la siguranță. De exemplu, o persoană poate fi reținut privind suspiciunea de comiterea unei infracțiuni (sec. 12 Codul de procedură penală), sau supus procedurii de supresie penale (Sec. 13 al PCC). În plus, în scopul de a produce persoana criminalistică poate fi plasată într-un spital sau medical psihiatric special (art. 203 PCC RF).

Cu toate acestea, furnizarea de organisme publice astfel de competențe procedurale grave în nici un caz nu ar trebui să determine faptele arbitrariilor organelor de drept în raport cu individul.

Prin urmare, în ceea ce privește zona de principiu penal corpus procedura habeas se exprimă în următoarele cerințe:

1) Orice măsură de procedură constrângere penale care limitează dreptul la libertate și la securitatea persoanei (deținerea bănuitului, reținerea, arest la domiciliu, plasarea într-un spital medical sau psihiatric), acesta poate fi utilizat nu numai ca prezența pe motive stabilite de lege (partea . 1, punctul 10, RF PCC) .;

2) decizie de procedură privind alegerea oricăreia dintre aceste măsuri, inclusiv în timpul procedurii de pre-proces, instanța va accepta numai. Fără o hotărâre judecătorească o persoană poate fi reținut privind suspiciunea de comiterea unei infracțiuni de până la 48 de ore (și se calculează din momentul reținerii efective a persoanei - Partea 3, articolul 128 Codul de procedură penală ..);

3) instanța de judecată, procurorul, anchetatorul, organul de anchetă sau de un investigator trebuie să elibereze imediat toate ilegal reținuți, reținuți, supuși arest la domiciliu sau plasarea într-un spital de psihiatrie medical sau. Această cerință se aplică în cazurile de acțiune ale oricăreia dintre aceste măsuri coercitive dincolo de limita sa;

4) orice persoană care este arestat sub suspiciunea de comiterea unei infracțiuni sau reținute trebuie să fie păstrate în condiții care nu pun în pericol viața sau sănătatea sa.

Din păcate, cazurile de încălcare gravă a principiului inviolabilității persoanei sunt adesea găsite în aplicarea legii moderne. Un exemplu tipic în acest sens este cazul VI Maslov, care mai târziu a devenit subiect de examinare de către Curtea Constituțională.

Un alt exemplu de încălcare a principiului inviolabilității circumstanțelor individuale pot fi identificate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul „Kalashnikov împotriva România.“

Prevederile principiului inviolabilității persoanei sunt specificate într-o serie de norme generale și speciale parte a legii de procedură penală. De exemplu, articolul 91, 92, 108, 203 baze UPKRumyniyapredusmatrivayut și ordinea procedurală de aplicare a măsurilor de punere în aplicare, care limitează dreptul la libertate și la siguranță. Partea a 2 linguri. 29 UPKRumyniyaopredelyaet competențe exclusive ale instanței în probleme legate de aplicarea acestor măsuri. Articolele 109 și 255 de perioade de detenție UPKRumyniyaustanavlivayut, și așa mai departe. D.

Astfel, respectarea exactă și strictă a principiului inviolabilității persoanei este o altă măsură importantă de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale participanților în cadrul procedurilor penale.