Uită-te la mine, Sesiliya Ahern, carti online, am citit - fictionbook bibliotecă

Am simțit că ar trebui să explicăm încă ceva. Silent a fost oarecum jenant.

- Știi, Elizabeth mi-a spus astăzi că am purta aceste haine, fie pentru că este o formă, fie pentru că eu nu recunosc grija mea, sau lipsa de imaginație. - Am oftat. - Ai înțeles, imaginația - ultimul lucru pe care-mi lipsește.

- Și eu știu că igiena am totul în ordine - am spus. - Și apoi m-am gândit la opțiunea cu uniformele. - M-am uitat în jos la el însuși de sus în jos. - Știi, poate că are dreptate.

Opal își țuguie buzele.

- Una dintre caracteristicile este Elizabeth că ea poartă, de asemenea, uniforme. Îmbrăcat în negru: în fiecare zi aceleași costume plictisitoare, machiaj seamănă cu o mască și părul ei este mereu tras înapoi. În general, nimic nu este gratuit. Acesta funcționează tot timpul și ia foarte în serios. - Șocat, m-am uitat în sus la ochii lui Opal, realizând ceva dintr-o dată. - Opal, am avut absolut similare. Opal a fost tăcut.

- Și în tot acest timp am sunat yynchuksom ei. Opal râs vesel.

- Am vrut să o învețe cum să se distreze într-un mod diferit de a te îmbraci, purta o mască pentru a opri, schimba viața, astfel încât să găsească fericirea, și cum pot face acest lucru, dacă el este absolut la fel cum este?

Opal dădu ușor din cap:

- Ivan, înțeleg. Veți învăța, de asemenea, Elizabeth, eu văd. Ea a trage în lume ceva despre tine, si tu un mod complet diferit de viață arată.

- Sâmbătă, am prins Ginny Joey - am spus în liniște, fiind de acord cu ea.

Opal a deschis dulapul din spatele ei și a zâmbit:

- Oh, ei bine, au venit! - Am spus fericit când a văzut în banca dulap Ginny Jow.

- O a ta a sosit, Ivan - a spus serios Opal.

M-am simțit fard de obraz, și a schimbat subiectul:

- Știi, noaptea trecută ea a fost în stare să doarmă prin somn odihnitor la ora șase. Acest lucru sa întâmplat pentru prima dată.

Expresia Opal lui dedurizată.

- Ivan, ce ți-a spus?

- Nu, mă uitam pe ea ... - M-am oprit. - Ascultă, Opal, am petrecut noaptea acolo. Am ținut-o până când a adormit, nu e nimic. Ea mi-a cerut. - Am încercat să fac cuvintele mele sună convingător. - Și dacă încerci să-și amintească, și cu alți prieteni, m-am întotdeauna sunt. Le-am citit povești înainte de culcare, stau cu ei până când adorm, și, uneori, chiar dormi lângă Iola. Nici o diferență.

- Ce crezi, cât de mult mai mult timp ai nevoie pentru a lucra cu ea?

Ea ma atins. Inima pounding. Înainte de orice ca Opal n-am întrebat. Pentru oricine a fost niciodată o chestiune de timp, totul a trebuit să evolueze în mod natural. Uneori este necesar să-și petreacă cu cineva doar o zi, și, uneori, de trei luni. Și niciodată nu înainte de a avea am stabilit pentru acest interval de timp.

- De ce întrebi?

- Oh, - ea a fost nervos și agitat - am întrebat. Din curiozitate ... Ivan, mai bine decât tine am nici una, și vreau să ne amintim că există atât de mulți oameni care au nevoie de tine.

- Știu - am spus destul de brusc. Nu am auzit că tonul Opal a devenit atât de răuvoitor și aer vopsit în albastru și negru, și nu am place.

- Ei bine, - a spus ea prea vesel. - Poți pune asta într-un laborator de cercetare în drum spre vestiar? - Și ea mi-a dat un borcan de Jeannie Joe.

Desigur, am luat-o la bancă. În interior au fost trei Ginny Zhou, unul dintre Luke, Elisabeta a doua, și a treia propria mea. Ei pune pe fundul borcanului, în repaus, după care călătoresc în vânt.

- Până în prezent, - am spus, și a plecat la birou. M-am simțit ca și cum am fi avut doar un argument, dar nimic nu sa întâmplat așa.

Am mers în jos pe hol, strîngînd bine băncile capac pentru a Ginny Jow nu survolate spre libertate. Când m-am dus la laborator pentru Oscar ei a aruncat cu o expresie înghețată pe fața de panică.

- Descopera voliera! - strigă el, care rulează pe lângă ușă, cu mâinile întinse, halat alb pe el flutură, făcându-l arate ca un personaj de desene animate.

Am pus banca într-un loc sigur și grăbit spre voliera. Oscar a fugit direct la mine, dar în ultimul moment a sărit deoparte, înșelată l bântuie un snop de foc, astfel încât el a zburat la viteză maximă direct în celulă.

- Ha! - Oscar râs fericit, de cotitură o cheie și fluturând-o în fața coliviei. Pe frunte sclipind de sudoare.

- Ce fel de monstru a dat nastere teren? - Am întrebat, pas cu pas mai aproape.

- Atenție! - strigă Oscar, și am sărit înapoi. - Te înșeli, acest lucru nu este țara care le-a dat naștere. - își șterse fruntea cu o batistă.

- Ce vrei să spui „nu pământul“?

- Ei bine, nu pământul, - a spus el. - Ivan, te-ai mai văzut o stea căzătoare?

- Bineînțeles că am văzut. - Am mers în jurul incintei pe toate laturile. - Dar nu este atât de aproape.