Povești de viață din Turcia Rumyniyanok oameni de viață

În acest turiști însorite, primitoare, si foarte popular cu, multe țări Rumyniyane au vizitat cel puțin o dată. Și unii turiști, în special otpusknits, au participat la un gând rătăcit: „Ce se întâmplă dacă rămân?“ Astăzi, din România în Turcia muta de multe ori o femeie care a decis să înceapă o familie cu un localnic. Continuând o serie de articole despre viața foștilor compatrioților în străinătate, „Lenta.ru“ intervievat Rumyniyankami pe care vicisitudinile soarta a adus la Istanbul.

Lydia Hadzich mai întâi a venit la Istanbul, atunci când ea avea 18 ani.

Istoria emigrării din România în Turcia a început în 1920, când țărmurile Constantinopol moored de nave cu refugiați din partea autorităților sovietice. Emigranții prestate locuibile în principal, partea europeană a orașului, pe malul vestic al Bosforului, în zona din jurul Galata și Pera Street, o arteră europeană majoră a orașului. Ei au deschis o farmacie și o brutărie, iar numele lor amintesc de vechea viață românească: „Schitul“, „Arcadia“, „Stella“.

„Turcia, în general, și Istanbul, în special, - este o legătură organică între Europa și Asia, modernitatea europeană și conservatorism islamic. Punct de vedere istoric, Constantinopol - moștenitorul Romei antice și Grecia antică - o lungă perioadă de timp a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. Această bogăție este încă evidentă în arhitectura, iar nivelul de servicii pe care le oferă peste tot, indiferent de venitul tau. Acest lucru este evident în modul în care să se îmbrace o femeie turcă: cineva destul ca europeni, iar cineva se plimbă pe străzile acoperă complet corpul de haine musulmane. Și totul trăiesc în armonie și unele unitate indisolubilă. Poate că ilustrează cel mai bine contrastele din Saint Sophia Cathedral din Istanbul: a fost construit ca un ortodox, apoi a devenit o moschee, iar acum un muzeu, la toate, trebuie să vizitați pentru mulți turiști, „- asa incepe povestea unei fete care trăiesc în oraș.

Intr-o vara familia a plecat în vacanță în turputevku Antalya. În timpul sora liber Lydia sa întâlnit un tânăr, un antreprenor din Istanbul. Apoi, totul sa întâmplat foarte repede: dragoste, nunta, sora muta la soțul ei, sarcina. Lydia în acest moment a terminat Facultatea de Economie Mondială MGIMO, ea a avut doar șase luni, într-o măsură, și ea a decis să meargă în Turcia pentru sora lui să o susțină. Decis - a făcut acest lucru doar ca rezultat al Lidiei a trăit în Istanbul, timp de aproape patru ani.

Foto: Caro / Andreas Bastian / Global Look

„Am cumpărat un bilet la Istanbul, într-un capăt, în beneficiul țării pe o viză de turist, puteți rămâne timp de trei luni. Tot timpul pe care am trăit acolo, și zbura înainte și înapoi, la fiecare 60 de zile. Am trăit cu sora ei, în apartamentul soțului ei, în partea europeană a orașului, el a lucrat: afacerea a fost legată de vânzarea de textile, inclusiv în România. Ei bine, sora mea și am stăpânit noul ei loc de reședință „, - spune Hadzich.

Inițial, cele două fete au fost din cauza locale în limba engleză și în limba rusă: Istanbul - un oraș de comerț și turism, atât de mulți, în special tinerii, cunosc mai multe limbi, mai ales că limba engleză este predată în liceu la un nivel bun.

„Undeva în șase luni, când am realizat că călătoria mea la sora lui a fost amânată, m-am dus la cursurile turcești. Învățat, de altfel, rusoaica. Prima lună a limbii turce mi se părea la întâmplare și non-muzicale patter, atunci lucrurile s-au mai bine. Foarte ajuta magazine imersiune completă, rude surori turcești, prieteni. "

Istanbul, Lydia prins repede. „Poate că este, de asemenea, pentru că eu sunt dintr-o familie de musulmani, iar mentalitatea turcă și chiar bucătărie este destul de aproape de mine,“ - a spus ea. Cu toate acestea, au existat diferențe, care a surprins-o.

„Pe stradă nu este necesar pentru a cere directii la fete si femei imbracate in haine religioase - ei ignora întrebare sau un răspuns aproximativ. Ei nu preferă să se angajeze într-o conversație cu străinii, necredincioșii, pentru că poartă rău. "

Sau, de exemplu, celebrul hărțuirea turcă a bărbaților în stradă: se pare, daca esti chiar accidental cu privirea, și chiar mai mult va zâmbet, atunci el va lua ca o chemare la actiune: ai ieșit din mulțime ea lui a fost. Și este necesar să se închide perdele înainte de a porni lumina pe timp de noapte, la hoți (și ei sunt de multe ori în gardă în afara) nu vezi ceea ce ai de valoare în apartament. În legătură cu aceasta, explică Lydia, în Istanbul, nu se poate cumpăra de oriunde altundeva de obicei gospodinele din Romania tul transparent.

Fotografii: Ma Yan / Xinhua / Zumapress / Global Look

„O altă caracteristică interesantă: turcii au o vorbă, care, în limba rusă sună ceva de genul“ Promise - nu Asta in tine“, dar se aplică tuturor domeniilor vieții! Sora soțului meu o mulțime de rude și prieteni. Când toți se adună împreună la aceeași masă (încărcat cu cele mai bune băuturi și delicatese, desigur), este o conversație veselă zgomotos, primește multe invitații și oferă să ia o plimbare împreună, du-te acolo și du-te de aici, dar în cele din urmă, de îndată ce masa este de peste, toate discuțiile pierd puterea lor . Turcii comunică mai ales în cadrul familiei, prieteni, este destul de dificil de a găsi“, - se plânge fata.

Conținut legat

Ca imigranți din România și fostele republici sovietice care trăiesc în Polonia

Apropo, chiar și cele mai moderne europenizat turcii își cresc copiii să respecte religia. Învățați copii bunătate, curtoazie, receptivitate, ajutând pe cei nevoiași.

„De exemplu, atunci când un fiu în vârstă de trei ani de sora mea a vrut să aibă o pisică, părinții i-au explicat că vom merge și ridica fără adăpost (pe străzile din Istanbul, există mai multe pisici fara stapan, iar acestea sunt hrănite întotdeauna și nu doare), pentru că el are nevoie de îngrijire,“ - explică Lydia.

Sa întâmplat că, atunci când Lydia a învățat limba turcă la un nivel decent, sa oferit un loc de muncă de la Moscova - agenția de turism TUI. Este de înțeles că, pentru că Turcia - foarte popular printre direcția Rumyniyan de deplasare. La întrebarea cum se vede viitorul ei, ea spune: „Eu încă mai au prieteni în Turcia, eu vorbesc limba turcă, cu rudele de sora soțului ei, este, teoretic, îmi imaginez că mă pot întoarce să trăiască în Istanbul. Cu toate acestea, acum lucrurile s-au schimbat în viața mea, m-am îndrăgostit de un tip din Italia, vom trăi cu el la Moscova. El, de asemenea, am călătorit întotdeauna mult și a trăit în multe țări. În timp ce ne place aici, chiar dacă eu consider Moscova, un „oraș fără un chip“: oamenii se înghesuie aici din întreaga țară în căutarea unei vieți mai bune, și de fapt, prezenta românului poate fi văzută numai de conducere după o sută de kilometri de oraș. Îmi plac micile orașe europene confortabile, dacă doriți pașaportul meu în Kosovo Eu pot trăi în siguranță acolo timp de șase luni sau un an și caute un loc de muncă. Să vedem. "

Istoria Catherine, au mutat în Turcia în urmă cu cinci ani, nu atât de lumină cu inima, dar mutarea a fost din cauza unei iubiri puternice și reciproce cu un localnic.

„Soarta a fost de așa natură încât m-am îndrăgostit de un turc. Ajungând timp de o săptămână la Istanbul, l-am întâlnit la hotel. El este o vulpe viclean, din primul moment știa că voi fi soția lui - mi-a spus despre ea șase luni mai târziu. A fost destul de nevinovat. Pe ultima noapte în ajunul plecării mele, pe terasa, sub dimineața devreme sunete de Ezana (acest apel melodice la rugăciune), în razele soarelui vărsat prima dată când ne-am sărutat. Acest sarut Nu voi uita niciodată! O lună mai târziu, am zburat înapoi. Apoi a zburat la Moscova. După ce s-au căsătorit de 11 luni de astfel de zboruri. printesa noastră sa născut din nou în 11 luni. Nunta a fost jucat la Istanbul „- spune Catherine.

Dar, apoi, lucrurile nu au fost tocmai roz: căsătorie dragoste profundă și să respecte părinții Catherine fiica lui nu a fost acceptată. Parțial din cauza negativitatea care curge din mass-media pe tema căsătoriilor internaționale, în special cu musulmanii, în parte, pentru că, în principiu, nu erau gata să accepte străin. Nunta a jucat fără părinții miresei.

Foto: Jerry Lampen / Reuters

Imediat după nuntă, fata renuntat la slujba ei (ea MGUA grad, gradul militar, și o experiență de opt ani în aplicarea legii), am primit documentele pe numele soțului ei și sa mutat la o viață nouă. Apropo, de a schimba religia Catherine nu a fost forțată. Este important ca Islamul condamnă această violență împotriva persoanei. Mai mult decât atât, chiar și soțul a mers cu ea la Biserica Ortodoxa - în biserici Istanbul poate fi văzut de multe ori se roagă musulmani.

„Am trăit cu tatăl ei. Soț, aproape că nu am văzut, a lucrat din greu. Când fiica mea a fost în vârstă de trei luni, am aflat că soțul meu împrumuturi uriașe afară, și în fiecare lună sume mari sunt doar pentru a acoperi dobânda la împrumut. Plus in-lege pentru două, doar o pensie, iar apartamentul este detașabil. Am vândut tot ce mi la dat pentru aur viața mea și la ajutat să închidă un mic împrumut. Am fost cu el pentru restul programul de plăți. Mai mult de o dată sa întâmplat că noi nu am știut ce să cumpere copil formulă de lapte: lapte nu am avut stresul și malnutriția. Timp de cinci luni, am căzut într-o depresie severă. Copilul stătea tatăl ei, pentru care vă mulțumesc extraordinară „- Catherine își amintește.

Au trecut trei ani, viața a fost ajustat lent: copilul a mers la grădiniță, și mama ei - cursuri de limbi străine. Turcia are o regulă inviolabilă a vieții în exil: dacă doriți să găsiți într-o țară nouă un loc de muncă bun, în primul rând a aflat despre limbajul de nivel adecvat. „Fără limba de a trăi în străinătate - este de a fi zero, fără un băț. În cap pot exista mii de idei inteligente, dar un anumit sens în ele, dacă ești cineva care nu pot oferi? Aici sunt în această lună cursurile mele au fost finalizate. Dacă treci cu succes examenul, veți primi o diplomă, care este acceptat de orice universitate din Turcia. Dar eu nu plan pentru a ajunge acolo până la gradul al doilea, „- a spus Catherine. Cursuri Catherine se plătește. În plus, trăiesc în Turcia, ea a învățat cum să coase, de a crea propriile lor haine, iar ea chiar a avut primul client. Katia câștigă ghid si fotograf pentru turistii romani - aceasta este ceea ce a adus-o treptat de depresie postnatală.

Conținut legat

Povestiri ale imigranților din România despre viața în Italia

„Am vorbi cu aici cu română? Mai degrabă, aici pentru a vorbi despre limba rusă. Desigur, este foarte important de a comunica cu compatrioții noștri. Avem, de asemenea grupuri în rețelele sociale, și care îndeplinesc în realitate. Mai multe fete sunt aproape de mine în spirit. Mulți oameni se ajuta reciproc, dar sunt cei care sunt pe cont propriu încercând să numerar. În general, în Turcia o mentalitate specială și nu mă simt îndreptățit să-l judece din perspectiva unui expert, ca un pic de timp a locuit aici. Aici ideea lui de onestitate, decență și moralitate. De aceea, eu nu vina „Turkishized“ imigranți vorbitori de limbă rusă, care primesc, de exemplu, un comision de la serviciul de restaurant anumit client, chiar si prieteni. "

„Copiii ne fac dependenți. Dacă nu pentru fiica mea, aș fi fugit la Moscova, după nunta este încă în primele șase luni. "

Cu toate acestea, ea nu regreta după ce a devenit mama unei femei puțin turcă: „Doar copiii fac aceia dintre noi care suntem cu adevărat“, - a spus ea.

„Și copiii noștri etnice cu gama mai larga de patrimoniu genetic este, de asemenea, un frumos și inteligent. Viitorul le aparține, pentru că în lumea modernă doar resolidarizare interculturală și bunul simț pot contribui la evitarea dezastrelor, la care, stoking conflictele etnice și religioase, în mod constant ne împinge știi cine „- însumează Catherine.

Rămâne de a cere conversația ei finală întrebarea - așa cum o vede viitorul. Și a primi un răspuns neașteptat: pe ordinea de zi - un divorț. „În relațiile noastre cu soțul ei erau prea multe minciuni. El a petrecut doi ani pentru a obține pentru a lăsa fiica cetățeniei române, cu toate că a fost de acord să înainte ca ea sa născut. Timp de doi ani am avut un sentiment că eu sunt un câine pe un lanț de fier, iar lanțul a fost un copil. Când m-am dus la Moscova să se ocupe de documente, atunci mă îndoiesc foarte mult că mi-ar reveni la Istanbul. Dar soțul meu în timpul călătoriei mele sa dovedit a fi un tată bun pentru fiica noastră. De fapt, el ma iubeste foarte mult. Și toate acțiunile sale au fost îndreptate spre mine pentru a obține, apoi - la ordinul de a nu-și piardă, dar metodele diferă foarte mult de la ideile mele despre relația maritală bună. Acum, eu sunt de așteptare pentru decizia cetățeniei Ankara, a găsi un loc de muncă permanent, și în cele din urmă am divorțat. Am decis că cei mai buni părinți naștere nimeni, iar mama și tata trebuie să trăiască în același oraș. Cu toate că Dumnezeu lucrează în moduri misterioase. "