Faust (tragedie)

"Faust, tragedia" (germană: Faust Eine Tragodie ...) - dramă lectură filosofică. care este considerat principala lucrare a lui Johann Volfganga Gote. Acesta conține versiunea cea mai bine-cunoscut al legendei lui Dr. Faust.

Datorită ritmuri complexe și melodii ciudățenie „Faust“, considerat unul dintre vârfurile poeziei germane.

Tragedia începe cu nici o legătură cu parcela principal al disputei dintre regizor de teatru și poet despre cum să scrie o piesă de teatru. În această dispută, regizorul a explicat poetul că privitorul este nepoliticos, nici un scop și nu au propriile lor opinii, preferând să judece lucrarea auzite. Da, și nu este întotdeauna interesat de arta - unii vin să reprezinte doar pentru a scoate în evidență podoabe. Astfel, încercarea de a crea o mare lucrare nu are sens, pentru că publicul pentru cea mai mare parte în imposibilitatea de a aprecia. In schimb, îngrămădite tot ce va cădea sub braț, precum și privitorul încă nu apreciază abundența de idei - surprinde lipsa de comunicare în prezentare.

Acțiunea începe în cer, în cazul în care spiritul malefic Mefisto se încheie cu pariul Domnul dacă Faust salva sufletul de la el va [2].

F. G. Shlik. Faust și Wagner pentru o plimbare.

Profesorul Faust, cercetarea sa, care a adus o mulțime de oameni buni din satele din apropiere, nu este mulțumit cu cunoștințele pe care de mai mulți ani, el a fost capabil să învețe din cărți. Dându-și seama că secretele ascunse ale universului inaccesibil minții umane, în disperare, el aduce la buze o sticlă de otravă. Doar a sunat dintr-o dată clopote pentru a preveni sinucidere.

Hoinărind în jurul orașului cu elevul său Wagner, Faust se întâlnește un câine pe care îl conduce în casă, în cazul în care este nevoie de imaginea umană a Mefisto. Spiritul rău după o serie de ispite convinge pustnic vechi din nou pentru a gusta bucuria vieții sale pline de ură. [3] Taxa pentru aceasta - sufletul lui Faust. Un acord de cimentare de sânge, Faust merge „haine tipic să stea, după gust, după o lungă rapid, ceea ce înseamnă plinătatea vieții.“

În căutare de divertisment Faust și Mefisto circling prin Leipzig. În pivnița Auerbach spirit rău afectează elevii eliminarea vinului din proburavlennoy în gaura de masă. El Indulgence Faust să se apropie de o fată nevinovată Margarita (scădere. Gretchen), văzând această dorință simpla dorință carnală.

Uciderea într-o luptă Valentina, sateliții părăsesc orașul și Faust își amintește Margarita, atâta timp cât aceasta întâlnește fantoma în ziua de Sabat. Fantoma pare să-l în Noaptea Walpurgiei Brokkene ca o viziune profetică - ca o fată cu pantofii în picioare și o linie roșie subțire pe gât. Din ancheta Mefisto, el descoperă că iubitul său era în închisoare de așteptare pentru executare pentru a fi înecat fiica, conceput-o din Faust.

Faust la salvare în închisoare Margarita, care lasă treptat mintea, și o invită să scape. Ea refuză să accepte ajutorul spiritelor rele și rămâne în așteptare pentru execuție. Contrar așteptărilor Mefisto, Dumnezeu decide să salveze sufletul unei fete din chinurile iadului și anunță verdictul: „Save“.

A doua parte reprezinta „marea fresca-poetico filosofică completă criptate asociații simbolice și ghicitori misterioase și neclarificate, care, în egală complexitate este greu de găsit în literatura mondială“ [4].

Această parte a „Faust“ este mai mult episodic decât prima. Se compune din cinci acte cu un relativ independent de complot. Acțiunea sa mutat în lumea antică. în cazul în care Faust se căsătorește cu frumoasa Helen. Faust și Mefisto reduce familiaritate cu împăratul și de a lua o serie de măsuri pentru a îmbunătăți bunăstarea subiecților săi.

Lumea artei de a doua parte - este o întrepătrundere complexă între Evul Mediu, în cazul în care acțiunea primei părți, și al antichității, care a fost foarte aproape de Goethe ca un om al iluminismului. Pentru înțelegerea textului necesită o bună cunoaștere a mitologiei grecești, astfel că (spre deosebire de prima parte a tragediei) continuarea „Faust“ nu este inclusă în programa școlară în Germania și rareori falsifică în teatre.

La sfârșitul vieții orb Faust se angajează construcția de baraje pentru beneficiul omenirii. Auzind sunetul de pică, el trăiește cel mai mare moment din viața lui, crezând că lucrarea lui va aduce un mare beneficiu de oameni. El nu este conștient că este în conformitate cu ordinele Mefisto lemuri (spirite ale nopții) sapi mormântul lui. Amintindu un contract cu Mefisto, Faust se cere să se oprească aici, un moment al vieții sale.

În conformitate cu termenii contractului sufletului lui Faust trebuie să meargă în iad. Cu toate acestea, pariul încheiat între Mefisto și Dumnezeu, că Domnul a salvat dacă Faust vor fi rezolvate în favoarea mântuirea sufletului lui Faust, ca ultima zi a vieții sale a lucrat pentru binele omenirii.

Astfel, spre deosebire de versiunea tradițională a legendei, potrivit căreia Faust merge în iad, în versiunea lui Goethe, în ciuda executării acordului și faptul că Mefisto acționează cu permisiunea lui Dumnezeu, îngerii ia sufletul lui Faust în Mefisto și să-l la cer.

Comparația cu interpretările anterioare ale legendei lui Faust

Ezhen Delakrua a creat o serie de ilustrații pentru Goethe „Faust“

La începutul anilor poveștile lui Faust, motivele pentru care omul de știință stabilite sufletul său, variat. Deci, în „secolul Poporului Book» al XVI-lea Faust vinde sufletul pentru plăcerile lumești, ci „povestea tragică a Dr. Faustus (Ing.) Rusă. „Christopher Marlowe este condus de dorința de a imortaliza numele lui. Interpretarea lui Faust se scufunda în adâncurile pesimism extreme și indiferență se referă la viața de apoi, prin urmare, ușurința cu care el face o înțelegere cu diavolul.

Original legende Faust eroul face încercări de a găsi, dar sub presiune Mephistophilis opuse căsătoria lor (ca de obicei, a poruncit Dumnezeu) cedări curvie [5]. În interpretarea lui Goethe conflict între Faust și Mefisto căsătoria este absent. Istoria relațiilor de Faust și Marguerite complet inventat de Goethe.

Și în „populara carte“ și „Povestea tragică a doctorului Faust“ Faust prezent încearcă să facă apel la cer, dar în versiunea lui Goethe ca reflecții excluse. Ca și în versiunile anterioare ale legendei lui Faust, o cantitate semnificativă de text udelon glume și trucuri magice ale Faust și Mefisto.

Pentru lumea Goethe (și Iluminismul în general) se caracterizează prin optimism. Prin urmare, în interpretarea lui de modul în care Dumnezeu salvează sufletul Marguerite și Faust, în ciuda păcatelor comise de ei și retragere din litera legii. Chiar și tentația forțelor întunecate sunt considerate Goethe într-un mod pozitiv, iar Satana însuși el recunoaște: „I - o parte din acea putere care vrea veșnic răul și veșnic fapte bune“

Traduceri în alte limbi

ucraineană

franceză

teatru semnificative

Mefisto și Faust în pub. Statuia la în pivnița Auerbach din Leipzig

versiune ecran