Dizolvarea Adunării Constituante

Adunarea Constituantă - autoritatea politică din România, înființată în 1917. Prima și ultima dată când a fost convocată în 1918 să adopte o constituție. Rezultatul activității sale a fost încheierea unui tratat de pace, naționalizarea a terenului, recunoașterea republicii democratice din România, eliminarea monarhiei. Cu toate acestea, nu a recunoscut regimul sovietic și majoritatea decretele sale.

Pentru membrii partidului majoritar la momentul creării unui organism politic a fost condiționată de necesitatea de a scăpa de sistemul învechit de România. Pe Adunarea Constituantă au fost fixate speranțele asociate cu crearea unui stat democratic.

În plus, majoritatea partidelor progresiste au încercat să forțeze structura pentru a rezolva problema participării România în război.

Cu toate acestea, ca urmare a căderii monarhiei, care a avut loc foarte repede, în țară au format o criză gravă a puterii supreme. Rezultatul a fost o confruntare puternică între guvernul provizoriu și executivului reprezentat de muncitorii. Toate acestea au condus la un haos complet în economie și politică. Alegerile Adunarea Constituantă au fost amânate, ceea ce agravează și mai mult situația.

Potrivit martorilor evenimentele din România la acel moment a fost o luptă pentru putere „înapoi“, adică fiecare grup politic a încercat să „shove“ sarcina de luare a deciziilor pe umerii altor oameni.

Dar el a avut doar bolșevicii preia puterea executivă împotriva acestora a crescut de aproape toate celelalte părți.

Aceasta a fost situația politică, care a cauzat ca urmare a dispersării Adunării Constituante.

Lenin a fost împotriva creării acestei structuri, ca Republica Sovietelor a crezut o formă mai perfectă de guvernare. Cu cât mai puternică pentru crearea sa au fost lupta forțele care urmau să i se opună regimului sovietic.

Soarta Adunării Constituante, precum și modul de dezvoltare a țării depinde de care parte va câștiga alegerile. Bolșevicii au început să avanseze să ia în considerare posibilitatea de a efectua dizolvarea Adunării Constituante în cazul în care acesta va fi promovat în viața deciziilor anti-sovietice.

Pentru a preveni re-convocări, în timpul 1918, bolșevicii cei mai activi membri ai partidelor de opoziție au fost arestați.

Dispersarea Adunării Constituante a devenit încă un alt pretext pentru declanșarea unui război civil. Poate că acesta este motivul pentru forțele de dreapta nu a avut nici o rezistență reală la bolșevici, când a fost făcut de dizolvare. Cu alte cuvinte, bolșevică anti-Partidul a sperat să distrugă puterea sovietică prin forță.

Majoritatea membrilor Adunării Constituante au fost arestați și împușcați de bolșevici în timpul 1918. În plus, bolșevicii au luat rapid alte măsuri pentru a consolida poziția. Acesta a fost convocat Congresul Vserumynsky de muncitori și țărani, care au proclamat crearea Republicii Sovietice română, a fost aprobată de principiul egalizării de utilizare a terenurilor, precum și Declarația drepturilor lucrătorilor.