de colectare a taxelor pe termen

În conformitate cu aplicarea înseamnă orice organism autorizat de acțiune (autoritatea fiscală a instanței), în scopul de a constrânge o persoană să-și îndeplinească obligația de a plăti impozite, penalități și amenzi. Se pare că acest termen ar trebui să se facă o distincție din cererea privind plata unor taxe indirecte, penalități și amenzi pe termen lung, ca o consecință a acestuia din urmă poate fi o plată voluntară a sumelor relevante. În plus, direcția cererii de plată a arieratelor este o măsură de natură preliminară (pre-judiciară) pentru a realiza recuperarea forțată este posibilă numai în cazul în care debitorul o notificare a sumei de plată în scris. Dar, desigur, că direcția pe termen lung a cerinței și perioada de aplicare a arieratelor sunt legate între ele și sunt utilizate pentru a asigura primirea plății corespunzătoare în buget, la fel ca în cazul nerespectării pe o perioadă de bază voluntară pentru recuperarea obligatorie absoarbe cerințele de facturare pe termen.

Legislația fiscală prevede dreptul la executarea obligației fiscale de către autoritatea fiscală pe cont propriu sau de a merge în instanță.

Într-o bază necontestată (independent), o autoritate fiscală are dreptul de a colecta de la organizațiile și restanțele întreprinzătorilor individuali, penalități și dobânzi, ghidat de art. 46, 47, 48, 103,1 din Codul fiscal. În cazurile în care aceste articole nu sunt supuse Codului Fiscal, arierate, penalități, amenzi și pot fi percepute de către instanțele de judecată.

Perioada în care pot fi luate măsuri de executare arierate, penalități, direct în NC nu este specificat, și, prin urmare, jurisprudența provine din interpretarea sistematică a legislației fiscale, și ambiguă în aplicarea acesteia.

În unele cazuri, instanța ajunge la concluzia că perioada de recuperare a plăților obligatorii și penalități este de trei ani de la data constituirii arieratelor este preclusive și implică refuzul instanței de a îndeplini cerințele autorității fiscale. Casatie exemplu, interpretarea sistematică a art. 23, 78, 87, 113 Codul fiscal, art. HA 196, n. 6, art. AIC 13, a concluzionat că termenul de prescripție de colectare a plăților fiscale limitate în mod obiectiv la trei ani și într-un termen rezonabil de către autoritățile fiscale au dreptul de a efectua recuperarea taxei, colectarea de amenzi. Expirarea termenului menționat este un motiv de respingere a autorității fiscale satisface cerințele de colectare a arieratelor și penalități aferente.

Ca și în cazul expirării unui lungă perioadă de timp devine imposibilă din cauza constatării de neplata taxei, precum și alte date necesare asociate cu încălcarea de identificare fiscală, în timp ce sancțiunile, definite ca procent din arierate fiscale, pot ajunge la dimensiuni considerabile, stabilirea unor termene legislator fiscală adâncime inspecție și depozitare a documentației contabile vizează în primul rând servește respectarea interdicției constituționale privind limitarea arbitrară a proprietății Drepturile contribuabilului (Art. 35 h. 3 v. 55, p. 57 România Constituția)

audit fiscal Ziua indicată în decizia autorității fiscale privind performanțele sale.

Constatările de neplata a plăților obligatorii care urmează să fie reflectate în actul de Fielding unui audit fiscal sau specificat în cererea de plată a arieratelor către debitor cu privire la rezultatele unui audit de birou.

Din nou, revenind la art. 46, 47, 48 NC, a remarcat că metoda de executare a arieratelor și penalități într-o ordine incontestabil este colectarea fondurilor deținute în conturi bancare și alte active ale contribuabilului (agent fiscal, vameșul) - organizații și întreprinzători individuali.

În virtutea alin. 3 al art. 46 soluție NK pentru recuperarea arieratelor, fără a recurge se poate face în termen de 60 de zile de la data expirării termenului de cerințe de performanță pentru plata arieratelor și penalități.

Potrivit p. 7, art. 46 NC la insuficienta sau lipsa de fonduri în conturile contribuabilului sau un agent fiscal sau o lipsă de informații privind conturile contribuabilului sau agentul fiscal, organul fiscal are dreptul de a colecta taxe în detrimentul altor bunuri ale contribuabilului sau a unui agent fiscal, în conformitate cu art. 47 NK.

În același timp, art. 47 din Codul nu specifică nici o altă perioadă decât perioada prevăzută pentru n. 3 din art. 46 Codul fiscal, pentru o decizie autoritate fiscală privind colectarea impozitelor în detrimentul altor bunuri ale agentului contribuabil sau fiscal.

În același timp, trebuie amintit că articolul. 47 Codul fiscal, precum și în art. 46 Codul fiscal, definește normele impuse de colectare a taxei de către autoritatea fiscală a instanței. Una dintre condițiile esențiale pentru aplicarea acestor reguli este de a limita perioada în care autoritățile fiscale au dreptul de a colecta impozite pe cheltuiala de bani sau a altor bunuri ale contribuabilului, fără a ajunge în instanță.

Prin urmare, perioada de 60 de zile prevăzut la art. 46 Codul fiscal, se aplică întreaga procedură de executare fiscală și sancțiunile puse în aplicare în mod necontestat, atât în ​​detrimentul fondurilor, precum și prin alte proprietăți ale agentului contribuabil sau fiscal, astfel cum art. NC 47 să fie aplicat în conjuncție cu n. 7, art. 46 din Cod.

O interpretare diferită a legii ar duce la posibilitatea unei decizii autorității fiscale privind colectarea impozitelor pe cheltuiala bunurilor contribuabilului pentru o perioadă nedeterminată

La expirarea colectării indiscutabilă a arieratelor fiscale și a sancțiunilor prevăzute la art. 46 Codul fiscal, organul fiscal are dreptul să adreseze o cerere de recuperare a acestor sume în instanțele de judecată.

Astfel, până de curând, curțile de arbitraj de primă instanță și de apel a returnat cererea sau a opri procedura pentru recuperarea arieratelor și penalități în absența unei decizii a autorității fiscale de colectare indiscutabilă a acestor sume, nu examinează posibilitatea adoptării în ordinea art. 46 NK.

În revizuirea regulamentelor și curțile de apel în recurs problema impunerii obligatorii a unei decizii autorității fiscale privind o recuperare necontestată a arieratelor și penalitățile sunt permise prin specificarea că autoritatea fiscală poate solicita instanței pentru recuperarea taxei după perioada de 60 de zile prevăzut n. 3 linguri. 46 Codul fiscal, chiar dacă a fost luată decizia cu privire la colecția sa de necontestat, în general. Decide cu privire la o recuperare necontestată după această perioadă nu are nici un sens juridic, astfel încât cerința pentru prezența sa obligatorie este legală

În virtutea alin. 2 al art. 48 Codul fiscal, care se aplică și în cazul recuperării arieratelor din partea organizațiilor și a întreprinzătorilor individuali, pe o perioadă de 6 luni pentru recuperarea arieratelor în instanțele de judecată este supusă calculului după expirarea cerințelor de execuție a plății arieratelor. În acest caz, termenul de recurs a autorității fiscale la instanța de judecată, stabilit n. 2, art. NK 48, în ceea ce privește cererile pentru persoanele juridice se calculează de la expirarea perioadei de 60 de zile, n prevăzut. 3 linguri. 46 Taxa pentru recuperarea de necontestat a sumelor corespunzătoare