Constituția română și Legea cu privire la cetățenie

§ 4. Principiile de cetățenie română

Constituția română și Legea cetățeniei stabilește în special acele baze comune care definesc trăsăturile esențiale ale relațiilor de cetățenie. Printre acestea, este necesar să se evidențieze următoarele.

1. Cetățenia română este o singură. În virtutea unei unități federale în România, acest principiu - una dintre cele mai importante și consacrate în Constituție (articolul 6). Constituția nu definește noțiunea de o singură naționalitate România. La art. 2 din Legea cetățeniei este dezvăluită după cum urmează: cetățeni români cu domiciliul permanent pe teritoriul republicii în Federația, sunt ambii cetățeni ai republicii.

Valoarea acestei prevederi nu este numai de a stabili o singură cetățenie română, dar și în determinarea condițiilor cetățenilor români aparținând cetățeniei Republicii. Astfel, umple un gol care a fost în legislația Uniunii.

Cetățenia unică într-un stat federal - o condiție prealabilă pentru statutul său suveran, pentru a păstra integritatea.

2. Cetățenia România este egal, indiferent de achiziționarea de baze. Legislația nu stabilește orice funcție în statutul juridic al persoanelor care sunt cetățeni din România, din diferite motive: prin naștere, în legătură cu adoptarea cetățeniei, restaurarea cetățeniei, adoptarea etc. Nu are nici o valoare juridică și dobândirea cetățeniei timpului ..

La art. 17 din Legea a stabilit că un copil născut pe teritoriul România al apatrizilor este său național.

În al doilea rând, natura liberă a cetățeniei române se exprimă în faptul că Constituția și legea stabilește dreptul unui cetățean de a schimba cetățenia. Acest drept, nimeni nu poate fi lipsit. Stabilitatea inerentă a persoanei relațiilor de cetățenie și a statului nu înseamnă păstrarea violentă, forțată a cetățeniei umane. Acest lucru ar încălca libertatea.

4. Un cetățean din România nu poate fi lipsit de cetățenia sa. Acest principiu în noua legislație privind cetățenia.

Privarea de naționalitate este utilizat pe scară largă de către statul sovietic de-a lungul istoriei dezvoltării sale este un mijloc de luptă împotriva disidenței, o formă de represiune, nerecunoașterea drepturilor cetățenilor sovietici care trăiesc în străinătate. Caracteristic, legislația privind cetățenia Legii URSS în 1978 nu conținea nicio indicație privind motivele pentru care ar putea fi aplicate privarea de cetățenie, lăsând juca pe deplin în abordarea acestor probleme autorităților competente.

Legea cu privire la cetățenia URSS în 1978, pentru prima dată stabilit astfel de motive. Acestea au inclus „fapte ce discreditează cunoașterea ridicată a unui cetățean al URSS și deteriorarea prestigiului sau securitatea națională a URSS-ului.“

Interdicția din Constituția România și în Legea cetățeniei pentru a priva o persoană de cetățenie derivă din dreptul omului la o cetățenie, natura bilaterală a relației dintre individ și stat, care presupune încetarea acest sens, ca una sau cealaltă parte numai de comun acord.

5. Cetățeanul român nu poate avea cetățenia unui stat străin (dublă cetățenie). O astfel de posibilitate este prevăzută în conformitate cu legea federală sau tratatul internațional din România (art. 62 din Constituția România).

Aceasta este noua normă în legislația cetățeniei. Anterior, un astfel de drept a fost respinsă. Dubla cetățenie în conformitate cu legea nu poate avea loc în mod automat, dar baza apariției unui cetățean al unei cetățenie străină România în viață sunt adesea: nașterea teritoriului statului de a recunoaște cetățenilor lor care s-au născut, distribuirea automată a cetățeniei soțului soției sale, etc. Acest tip de cetățenie dublă, legea română nu recunoaște. La art. 3 din Legea prevede că fața de naționalitatea România, nu sunt recunoscute ca cetățeni ai unui alt stat, cu excepția cazului în care se prevede altfel printr-un tratat internațional din România.

Recunoașterea de cetățenie dublă, consacrat în Constituție, bazată pe anumite condiții necesită o cerere de persoană cu dublă cetățenie; permisiunea pentru această stare; prezența tratatului relevant românesc cu statul în care are naționalitatea sau cetățenia unui membru care vrea să ia solicitantului. Decizia de a permite dubla cetățenie făcută de Prezident Rumynii.

cetățeni români care au și altă cetățenie, nu se poate pe această bază să fie limitate în drepturile lor, se eschiveze taxe sau scutite de răspundere ce rezultă din cetățenia România.

6. Legislația românească se bazează pe principiul de conservare a cetățeniei române de către persoanele care au reședința în străinătate. Acest tip de principiu este derivat dintr-un drept natural al omului de a-și alege locul de reședință, călători liber în străinătate și să se întoarcă în mod liber România, care este consacrat în art. 27 din Constituție. Negarea acestei libertăți, în trecut, a fost o încălcare gravă a drepturilor și libertăților omului.

7. Cetățenia România bazată pe respingerea schimbării sale automată atunci când intră sau divorț cetățean român, cu o față care nu aparține naționalității sale, precum și la schimbarea de celălalt soț. Acest principiu reflectă esența cetățeniei ca individ, persoana cu starea de comunicare personală, inadmisibilitatea încetarea automată a cetățeniei, fără voința persoanei și respectul pentru ordinea stabilită. În plus, o astfel de regulă se bazează pe recunoașterea uniunii egală căsătoriei nu îi este permis să soția (soțul), urmați cu strictețe cetățenia soțului (soției), este la fel de o căsătorie făcută de un cetățean român cu un cetățean străin nu prevede ultima cetățenia română fără un proces.

8. România trebuie să garanteze protecția cetățenilor săi și patronajul în afara granițelor sale. Acest principiu este încorporată în România Constituția (art. 61) și în Legea cu privire la cetățenie (art. 5). Acesta din urmă prevede că organele de stat, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale România, funcționarii lor sunt obligați să încurajeze cetățenii săi ia fost oferită posibilitatea de a se bucura pe deplin de toate drepturile stabilite de legislația gazdă, tratatele internaționale România, cutumei internaționale, pentru a le proteja drepturile și interesele protejate prin lege, și, dacă este necesar să se ia măsuri pentru restabilirea drepturilor încălcate ale cetățenilor din România. Constituția prevede că cetățeanul român nu poate fi expulzat dincolo de ea sau extrădat într-un alt stat. Pentru crimele comise de cetățenii români în străinătate, este supusă răspunderii penale, ci la legile țării lor. Acest principiu exprimă responsabilitatea cetățeanului față de stat, necesitatea de a se asigura care primesc garanții de stat pentru protecția drepturilor și intereselor sale în cadrul procedurilor penale.

9. Legea cu privire la cetățenie a introdus pentru prima dată o astfel de instituție ca cetățean de onoare. Cetățenia de onoare poate fi acordată unei persoane care nu este cetățean al România, având servicii deosebite românului sau comunitatea internațională, cu acordul său. Cetățenia de onoare se acordă de Președintele România.