Citește cum am devenit un traducător al lui Stalin - Berezhkov Valentin Mihaylovich - Pagina 1

Berezhkov Valentin Mihaylovich

Cum am devenit un traducător al lui Stalin

Berezhkov Valentin Mihaylovich

Cum am devenit un traducător al lui Stalin

Stalin și Hitler

Exodus din Petrograd

La Kiev ragaz

Jocul de „șoarecele și pisica“

„Printre vechi tovarasi de partid“

Pactul „trei sau patru?

Întâlnire cu Schulenburg

La fabrica Krupp

Hotelul "Essener Hof"

O excursie la Rotterdam

Din nou, în Rotterdam

Înapoi la Moscova

Întâlnire cu Mikoian

provocare de noapte la Kremlin

Foametea din Ucraina

Ankara - Moscova

Cameră de la Kremlin

Stalin și Roosevelt

În Orientul Îndepărtat

În Navale

"Bremen" în Murmansk

Recunoașterea doamnei Pipes

sinuciderea telegrama lui Roosevelt

Stalin și Churchill

„Nu vă fie teamă de germani!“

În apartamentul lui Stalin

a doua vizită a lui Churchill la Moscova

Pedeapsa cu moartea Litvinov

Verificat - nici un minut!

Pauline încă în viață!

Recomandări Yozefa Virta

Întâlnirea cu Zhou Enlai

Nu pot să nu simt că memoria de evenimente care au avut loc cu mult înainte de momentul în care o ființă umană este trezit conștiința imprimat. Poate că aceste imagini aparent vii formate mai târziu, din celulele imobilizate ale creierului, dar, frânturi de conversație, portrete vechi și fotografii din albumul bunicii mele, poate chiar visele inconștiente și nu umplute cu un sentiment de evenimente reale, conversații de adulți, să audă povești pentru sugari. Dar acum, când mă duc mental prin călătoria vieții, în fața mea nu sunt numai scene am asistat ar fi putut fi de la o vârstă fragedă, dar, de asemenea, imagini izbitor de vii ale unor evenimente care au avut loc înainte de m-am născut.

Eu văd camera de zi mobilată elegant, cu draperii de catifea visiniu din cordonul ombilical colectate și perdele fereastra dantelă. Confortabil cu spătar înalt scaun, mese, acoperite cu servetele de culoare crem, cu ciucuri lungi. Pe podea - un covor gros și o piele de urs polar. El părea cap destul de plin de viață și dinții dezveliți. Jurnalele pocnituri de foc. Intră bunica și mama mea. Cu ei, un tânăr ofițer cu George Cross. Acesta este fratele mamei mele - unchiul meu Leonid, care a venit din partea din față. El are o față frumoasă, cu trăsături regulate. Îngrijit părul tuns pieptănate cu cărare la mijloc, formând așa cum ar fi o fisură fină pe cap. Se așează la pian, și o cameră de zi plină de sunete încântătoare mă invaluitoare. Imaginea se închide treptat dispare. []

Sala de mese, toată lumina și soare. La capul mesei - un samovar mare de cupru strălucitoare ca un butoi. Scaune Curbate Bent. Tatăl și mama bea ceai cu biscuiți cu aromă de acasă. zboară Dintr-o dată în mama mamei mele - bunica mea - într-o rochie de dantelă albă și aceeași umbrelă. Cu boruri largi lumina ei pălărie. Pasiunea ei - joc la curse. Ea a revenit la pista de curse în dezordine completă.

- El a pierdut din nou? - întreabă mama. Bunica istovit într-un scaun. Ea arată vinovat și confuz.

- Nu mă zhurite detushki. Trebuie să câștige. Și acum trebuie să dau totul. Ring pus, lanțuri și brățări. Chiar ceas aurul stră-bunicul lui.

Tatăl ei calmeaza. Mama toarnă ceașcă de ceai și îl împinge pe bunica o sărută pe obraz.

- Nu-ți face griji, nu e cu tine prima dată. Numai ceasul bunicului trebuie să se întoarcă repede. Misa - ea spune tatăl ei - vin să le cumpere acum.

- Nu, nu, - bunica protestat. - Asta e treaba mea. Voi corecta eroarea.

Tatăl zâmbește, dă din cap mama ei. El are părul gros jet-negru și aceeași mustață puțin. El este îmbrăcat foarte elegant. strat maro lung se potrivește perfect figura sale atletice. guler alb apretat strâmt cravată, cu dungi legat arc.

În cazul în care marea stropilor pentru totdeauna

Pe stâncă deșert,

În cazul în care luna straluceste mai cald

În ceasul dulce ceață seara,

În cazul în care, în haremurile se bucură,

Zilele petrece musulmani

Acolo Vrăjitoarea, mangaieri,

Am dat talismanul.

N. A. Titov a scris peste o sută de cântece, marșuri, cadriluri, valsuri. Unele dintre lucrările sale sunt populare în zilele noastre: „Cântec de vizitiului“, „Lampa“, „Dragă mamă“, „prieten trădătoare“.

am păstrat un portret de el până la război: ofițerul galant cu perciuni stufoase și o mustață în epoleți, cu steaua Sf. Andrei pe piept.

Și o altă viziune: o cabana jurnal în Kolomyagi, în apropiere de Petrograd. Clear zi de primăvară. Pe verandă spațioasă napadit de struguri sălbatici în scaune de răchită, două femei stau bunica - într-o bluză albă și fustă lungă neagră, cu un volum mic de Lermontov în mâinile sale, iar mama sa - într-un halat de baie roz larg. Ea coase o panglică dantelă pentru veste copiilor. Pregătirea pentru adăugarea de familie. Acest lucru mi-ar fi în curând născut. O cabină la gară, care vine trenul de navetiști de la Petrograd, tatăl sosește. Întotdeauna calm și reținut, de data aceasta el nu a ascuns entuziasmul.

- Ce sa întâmplat? - întreabă mama, senzație de starea lui.

- Trebuie să vorbesc cu tine - este tată responsabil, și întorcându-se spre bunica lui, își cere scuze.

Ei merg în camera de zi. Și eu sunt cu ei. Nu înțeleg conversația? Sau recrea întreaga imagine în memoria mea de amintiri îndepărtate ale părinților?

- Lyusenka, - spune tatăl - nu vă faceți griji. Nimic grav sa întâmplat. Tocmai am cerut să conducă Comisia de achiziții. Ea merge în America pentru acceptarea navelor militare și comerciale. Este o lungă perioadă de timp, și vei merge cu mine.

- Oh, - a exclamat mama mea - ca fiind nepotrivit. Eu, de fapt, este pe cale de a da naștere. Și în afară de război.

- Nimic, vom naviga pe o barcă mare, există medici, caz în care va ajuta. Da, tu, de fapt, încă două luni termenul limită. Până când suntem în New York.

Ei se întorc la verandă.

- Ei bine, orice ai fi întâmplat? - bunica Curiozitate.

- În orice caz - bunica mea a obiectat puternic. - Într-o astfel de situație cum poate Lyusenka trimis în străinătate? Război, submarine germane în Atlantic. Și cum acolo cu ei în America? Atunci să-i dea naștere, lăsați copilul să crească în sus, apoi plimbare.