Buna ziua draga

- Bună ziua, dragă.
- Bună, dragă.
- Te-ai trezit, dragă?
- Nu, eu nu dorm, draga mea.
Tu, din nou, până când poezia scrisul de noapte?
- A scris ceva. Se pare - rea.
- Și ce, dragă?
- Despre tine din nou.
Doar nu pleca, cred pauza.
- Poate să-ți spun?
- Vrei?
- Da, eu fac.
- Doar nu râd.
- Ce ești tu! I - am tăcut.
- Am scris despre steaua de seară, tăcerea
Și despre Lună hașurat cum plop.
Așa cum am sta împreună și ochii - ochii,
Și cât de greu să spun nimic.
Ca buzele atins un fir de păr,
În ochii am văzut reflexia stelelor.
Și buzele au fuzionat și au înghețat noaptea,
Și cu un zâmbet, în timp ce a plecat.
Și apoi, jenat trăgând panglica,
Ai spus încet: „Te iubesc“ ...
M-am plictisit cu tine prostia asta?
Ce nu răspunzi?
- Eu plâng, draga mea

Minunat poezie, atât de simplu și sincer! Va multumesc !!

Frumos pentru poezie spirituală.

sincer, pe scurt, dar trebuie spus