Tratatul federal ca sursă de drept constituțional - Jurisprudență

A se vedea. "Foi și SND sovietului suprem RSFSR", 12.12.91, N 50, art. 1740

2.3. Tratatul federal ca sursă de drept constituțional

A patra parte a dreptului constituțional de a forma trei surse de acord cu privire la delimitarea competențelor între organele de stat federal

Actuala Constituția România în partea 3 din articolul 11 ​​prevede că referința și puterile delimitate obiectele

1. A se vedea. "Ziar românesc", N 204, 10.19.95.

între autoritățile publice din România și subiecții săi atât Constituția și Tratatul federal și alte tratate. Și în al patrulea paragraf din a doua parte a secțiunii 1 din Constituție, „poziția finală și de tranziție“, se stabilește, în cazul dispozițiilor prevederilor tratatului Constituția Federală funcționează poziția discrepanță constituție. Se poate concluziona că, în măsura în care dispozițiile prevederilor Tratatului de la Federația nu sunt contrare Constituției, ele au aceeași forță ca și Constituția.

2.4. Acordurile privind delimitarea și delegarea reciprocă a competențelor între autoritățile publice din România și supușii ca surse de drept constituțional

Următorul tip de surse de drept constituțional sunt tratate cu privire la delimitarea și delegarea reciprocă a competențelor între autoritățile publice din România și subiecții săi, încheiat pe baza paragrafului 3 al articolului menționat 11 din Constituția România.

Din păcate, domeniul de aplicare potențial al unei astfel de delimitare tratat (delegare reciprocă) a competențelor nu sunt definite constituțional. Nu este definit și procedura pentru încheierea și rezilierea acestor acorduri.

Rezultă că dispozițiile contractelor relevante au forță juridică mai mare decât articolul menționat din Constituție, să nu mai vorbim de prevederile acordului federal. Această concluzie rezultă din porțiunea 3 al articolului II, situate în cap 1, care este un fel de constituție în constituție, deoarece forța sa juridică mai mare decât cea a restului constituției. În consecință, derogările în contractele de la normele prevăzute la articolele 71- 73 din Constituție nu poate fi considerată ca o încălcare a ei.

Chiar mai important este problema subiecților implicați în încheierea de contracte. Având în vedere că acordurile conțin dispoziții de natură constituțională, este greu corect de a elimina din legislatura lor creație. Se pare că contractele pentru intrarea în vigoare trebuie să fie aprobat de către Adunarea Federală și un organ legislativ reprezentativ al subiectului corespunzătoare din România. Și pentru a lua o decizie, ar fi logic să se impună o majoritate calificată necesară, respectiv, pentru adoptarea modificărilor la Constituție la nivel federal și de a schimba constitutia (charter) la nivelul entității românești.

Există, de asemenea, o altă problemă juridică legată de consecințele juridice ale încheierii de acorduri privind delimitarea competențelor. De exemplu, în conformitate cu paragraful 1 al articolului 76 din Constituție, legile constituționale federale vor fi transmise numai în subiectele aflate sub jurisdicție federală. În cazul în care contractul unele dintre aceste elemente au venit sub controlul oricărei entități din România, legea constituțională federală publicată la subiecții (de exemplu, în sistemul judiciar), sau nu acționează pe teritoriul subiectului România fără confirmarea organelor sale abilitate de puterea sau forța sa juridică în acest domeniu va fi la fel ca și o lege federală ordinară, publicată în jurisdicția comună a România și subiectele (în cazul în care elementul de contract mutat în acest domeniu). În consecință, acest lucru se aplică și legilor federale uzuale: subiectele, transferate în temeiul contractului în sfera de activitate a obiectului România, legea federală fără confirmare de a acționa pe teritoriul său nu va fi. Situația pentru al legii, astfel, în mare măsură complicată.

Acestea fiind spuse, se pare că procedura de atribuire, precum și încetarea contractelor între autoritățile publice din România și subiectele sale privind delimitarea (delegare reciprocă) a competențelor, în conformitate cu partea 3 din articolul 11 ​​din Constituție, precum și a marcat doar problema unor consecințe juridice astfel de acorduri trebuie să fie rezolvate prin legea constituțională federală. Acest lucru este cu atât mai importantă din cauza delegației reciproce a autorității și competențe de subiecți din Constituția nu spune.

2.5. Deciziile Curții Constituționale a România ca surse de drept constituțional

O parte semnificativă a surselor de drept constituțional sunt hotărâri Curtea Constituțională română cu privire la interpretarea Constituției România, luată pe baza părții 5 a articolului 125 din Constituție. Aceste reglementări conțin, de asemenea, dispoziții de natură constituțională.

Trebuie menționat că Curtea Constituțională interpretează Constituția, nu numai în soluționarea cazurilor examinate de solicitări speciale de beneficiari cu privire la a da o astfel de interpretare. Examinarea și rezolvarea altor probleme de competența lor referitoare la constituționalitatea actelor normative (cap. 2 și 4 din art. 125 din Constituție), Curtea Constituțională trebuie, de asemenea, formulate uneori, poziția sa juridică, reprezentând interpretarea Constituției. Dar este, în aceste cazuri, se găsește numai în motivarea deciziilor și, prin urmare, pot fi considerate cu greu ca cu siguranta norma.

Deciziile Curții Constituționale pronunțate în legătură cu soluționarea litigiilor privind competența (Art. 3 al art. 125 din Constituție), de asemenea, par să fie conțină reguli de natură constituțională.

Având în vedere cele de mai sus se poate concluziona că sursele de drept constituțional sunt cruciale pentru consolidarea statului de drept într-un stat de drept. Perfecțiunea acestor surse depinde de nivelul ideilor teoretice despre ei și calitatea meritelor tuturor tipurilor de practica juridică. știință juridică este chemat în timp util pentru a pregăti recomandări adecvate pentru a îmbunătăți formele de drept și practică trebuie să pună în aplicare cu pricepere propunerile de oameni de știință, în scopul de a crea un sistem flexibil, dinamic și la buna funcționare a surselor de drept. Din calitatea sistemului juridic depinde de puterea statului de drept în stat.

Care sunt principalele modalități de îmbunătățire a surselor constituționale de drept în statul modern România?

de captare de reglementare necesară „fundația“ a sistemului de reglementare a statului, forma principală de drept. Într-un stat de drept forma principală de drept trebuie să fie recunoscută nu un act juridic, în general, dar numai unul dintre ei - Constituția. În același timp, Constituția nu poate fi limitat la „cimentarea“ numai acte juridice. Toate actele juridice și alte forme ale legii în România, contrar Constituției va fi nulă și neavenită.

În opinia mea, este necesar să se adopte o lege constituțională federală, care ar trebui să reflecte încheierea procedurii, precum și încetarea contractelor între autoritățile publice din România și subiectele sale privind delimitarea (delegare reciprocă) a competențelor, în conformitate cu partea 3 din articolul 11 ​​din Constituție. În lege următoarele aspecte trebuie să se reflecte:

În primul rând, determină actorii implicați în încheierea unor astfel de acorduri pentru a solicita o majoritate calificată necesară, respectiv, pentru adoptarea modificărilor la Constituție la nivel federal și de a schimba constitutia (charter), la nivelul entității românești, ca și în acordurile conțin dispoziții de natură constituțională;

În al doilea rând, este necesar să se rezolve implicațiile juridice ale încheierii unor astfel de acorduri, și anume, determină validitatea legilor constituționale federale și legile constituționale adoptate cu privire la chestiunile atribuite conducerii obiectul România sau jurisdicția comună a România și subiectul România;

Referințe

A se vedea. "Foi și SND sovietului suprem RSFSR", 12.12.91, N 50, art. 1740

Informații cu privire la „Surse ale drepturilor constituționale ale Federației Ruse“