Procedura pentru protecția drepturilor personale și a libertăților în Rusia, modalități de protejare a drepturilor și libertăților individuale - evoluția

Modalități de protejare a drepturilor și libertăților personale

Obligația constituțională a statului de a respecta și proteja drepturile și libertățile omului și civile este de a crea condiții pentru punerea în aplicare a acestora, precum și mecanismele de protecție a acestora. Prevederea unor astfel de condiții și de protecție a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului sunt incluse în funcția tuturor organelor puterii de stat și a autonomiei locale.

Un rol special în protecția drepturilor și libertăților de încălcări de către autoritățile publice și administrațiile locale, precum și alții joacă sistemul judiciar. Constituția cu condiția, și un organism care este preocupat doar cu această problemă - Comisarul pentru Drepturile Omului. Cu toate acestea, activitățile Ombudsmanului nu exclude necesitatea îndeplinirii rapid completă a dispozițiilor constituționale privind crearea sistemului administrativ de justiție (art. 118, partea 2).

instanțele administrative independente și imparțiale - mijloacele necesare pentru a consolida statul de drept în activitățile administrației publice.

Justiție - Activitatea de judecată desfășurate în Legea procedura prescrisă constă în examinarea și soluționarea conflictelor legate de încălcarea reală sau presupusă de ramuri civile, administrative și alte de drept. Curtea este garantul drepturilor individuale. Toată lumea este garantată protecția juridică a drepturilor și libertăților (art. 46 h. 1) lui. Dreptul la o protecție jurisdicțională a fiecărui înseamnă că are orice persoană, indiferent de naționalitate. Garantarea protecției jurisdicționale este, pe de o parte, dreptul fiecăruia de a face o plângere la instanța de judecată și, pe de altă parte, datoria acestuia de a examina plângerea și ia decizia ei de drept, corect și informat.

„Protecția de stat a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului în România este garantată de“ Art. 45 alineatul 1 din Constituție. Sub protecția de stat a drepturilor și libertăților este înțeleasă ca scop activitățile tuturor ramurilor de guvernare - legislativă, executivă și judecătorească. Fiecare dintre ele, care acționează în mod independent, ar trebui, în același timp, să direcționeze eforturile pentru a se asigura că acordarea drepturilor și libertăților cetățenilor nu rămân doar pe hârtie, și au fost protejate în practică.

Un rol special în protejarea drepturilor și libertăților aparțin Președintelui Federației Ruse, în calitate de garant al drepturilor și libertăților omului și cetățeanului (art. 80 din Constituție). Ca șef al șefului statului, are puteri largi și are o mare oportunitate de a-și îndeplini această obligație. În unitatea sa subordonată directă are un unități speciale structurale care contribuie la aceasta în îndeplinirea sarcinilor publice.

O modalitate de a proteja drepturile cetățenilor (până în prezent cele mai comune în România) este o tendință de plângeri și un apel către autoritățile de stat, autorități locale, asociații obștești, șefi de întreprinderi, instituții, organizații letters.kremlin.ru/.

În România având în mod oficial există numeroase organizații non-guvernamentale, a căror Cartă ca obiectiv de a pune protecția drepturilor omului. Aceste organizații includ societate „Memorial“, comitete și fundațiile mamelor soldaților, Centrul de Cercetare Moscova pentru drepturile omului și etc.

Un apel la participanții la evenimente sociale, opinia publică a atras atenția autorităților de stat la încălcările existente ale drepturilor și libertăților omului, încurajează să ia măsuri pentru restabilirea legii și a justiției.

Încălcarea egalității de oameni au nevoie pentru a proteja și de a restabili toate facilitățile prevăzute de Constituție și de lege. În special, orice persoană are dreptul de a-și apăra drepturile și libertățile prin toate mijloacele lor nu este interzis prin lege - prin recurgerea la instanțele de judecată, agențiile de aplicare a legii, etc. la legitimă apărare și tratament legitim organizațiilor internaționale, sistemul judiciar, asigurând nu numai restabilirea drepturilor încălcate, dar, de asemenea, despăgubiri pentru încălcarea consecventă a daunelor materiale și morale (Art. 1, Art. 30, cap. 4, Art. 37, Art. 45, 46 , 52, 53, și etc.).

Consolidarea garanțiilor drepturilor cetățenilor și protecția intereselor lor legitime - o condiție necesară pentru buna funcționare a sistemului politic, stadiul de dezvoltare. Constituția română stabilește obligația statului și organelor sale de a crea condițiile legale și organizatorice necesare pentru realizarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor. Prevederile constituționale definesc locul special al omului în sistemul raporturilor juridice, invocate protecția drepturilor și intereselor ca principiu de a acționa în societate și stat. Un instrument important pentru protecția drepturilor cetățenilor, una dintre garanțiile instituționale și legale pentru protecția acestora este dreptul de petiționare.

Tratamentul cetățenilor este o formă de participare, în decizia de guvern și publice pentru afaceri, este o modalitate de a restabili dreptul încălcat. Dreptul de a face apel acte ca fiind una dintre cele mai eficiente metode de a elimina posibilele încălcări ale legii, unul dintre mijloacele de prevenire a criminalității.

Deosebit de relații de relevanță asociate cu punerea în aplicare a dreptului constituțional al cetățenilor de a face apel pentru a dobândi în schimbare forme de proprietate, apariția unor legi necunoscute până în prezent de subiecți ai activității economice, formarea unui nou stat. Este acum cetățenii unei țări care are nevoie de perfecțiunea deplină a mecanismelor de protejare a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și organizațiilor.

În prezent, un cetățean de a proteja drepturile lor pot beneficia în mai multe moduri, recurge la diverse organe: administrativă, judiciară, în Procuratură, și Comisarul pentru Drepturile Omului în România. Dar cea mai eficientă formă de protecție personală și a supus drepturilor omului, a libertăților și a intereselor legale ale unei forme de protecție judiciară.

Protecția jurisdicțională a drepturilor și libertăților, precum și legea protejate interesele persoanei și cetățeanului este primar. Dreptul cetățenilor de a face apel la instanța de judecată pentru a proteja încălcate sau contestate drepturi subiective și interese legitime _ drept larg, cu adevărat democratic constituțional, în care accesul la justiție este încorporată.

Fix în ore. 1 lingura. 46 din Constituția garanției România de protecție juridică este cele mai importante și eficiente mijloace de punere în aplicare prevăzute la art. 2 din Legea fundamentală a dispozițiilor acelei persoane, drepturile și libertățile sale sunt valoarea supremă, și recunoașterea acestora, respectarea și protejarea _ obligația statului. Garantarea protecției jurisdicționale este, pe de o parte, dreptul unui cetățean de a depune o plângere la instanța de judecată în cauză, constituită în conformitate cu cerințele specificate la alin. 3 al art. 118 din Constituție, și, pe de altă parte, datoria acesteia din urmă _ ia în considerare plângerea și ia decizia ei de drept, corect și informat.

Instanțele împuternicite de Constituție să facă dreptate, sunt instanțele de jurisdicție generală (din districtul la Curtea Supremă din România), curți de arbitraj (instanțele de arbitraj ale entităților din România, instanțele de arbitraj federale de raioane, arbitrajul Curții Supreme de România) și cea mai tânără instanță în teren - Curtea Constituțională a România. Aceste studii au puteri diferite și realizate în diverse forme procedurale de justiție, care sunt procedurile constituționale, civile, administrative și penale. Dar toate acestea, în cadrul atribuțiilor lor, sunt în gardă drepturile și libertățile omului și cetățeanului legal.

Astfel, pentru pot aplica protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice și juridice încălcate nu numai la instanțele stabilite în conformitate cu Constituția, ci și în alte organisme cvasi-judiciare, dar numai primul are dreptul de a administra justiția în România și de a lua decizii și hotărâri prevăzute prin măsuri de stat constrângere.

În relațiile civile, construit pe principiul egalității juridice, protecția drepturilor părților sunt furnizate în principal, prin diferite mijloace de auto-apărare și procese. În drepturi de raportul juridic subiect administrativ lipsit de putere, un cetățean sunt protejate în principal, face apel la organele de stat, drepturile omului organizații non-guvernamentale.

GIC în partea 1 st.239.4 și Legea din 27.04.93 în partea 1 a articolului 2 al setului, în cazul unei jurisdicții mixte, admite posibilitatea de a modului de a merge direct la instanțele de judecată, și pre-tratarea ei la o autoritate mai mare (în amonte oficial) cu dreptul de a face apel la instanța de judecată, în cazul în care persoana în cauză nu a primit un răspuns pozitiv.

De asemenea, în partea 5 st.239-4 CPC și partea 5 din articolul 4 din Legea 04/27/93 dat permisiunea întrebare plângerile personalului militar. Plenul SudaRumyniyarazyasnil Supreme că fiecare soldat are dreptul de a face apel împotriva acțiunilor administrației militare și oficiali militari. Instanța militară poate fi atacată cu recurs la acțiunile și deciziile persoanelor care nu sunt în armată, dar eligibil pentru postul de a lua decizii în ceea ce privește drepturile și libertățile personalului militar. Cetățenii evacuate din serviciul militar, au dreptul de a face apel împotriva acțiunilor și deciziilor organelor administrației militare și oficiali militari care au încălcat drepturile și libertățile lor în timpul serviciului militar transmițându-le în instanță sau la o instanță militară la discreția sa. Revendicați 3 înaltă rezoluție SudaRumyniyaot 21.12.93g. numărul 10

Procedura judiciară de soluționare a plângerilor este o modalitate sigură de a proteja cetățenii, în special în cazurile în care drepturile și interesele lor sunt încălcate prin acțiunile ilegale ale entităților guvernamentale. Acest lucru se datorează faptului că toate cazurile sunt tratate libere de influență și interese ale judecătorilor departamentale, judecătorii sunt independenți, să dețină calificările necesare pentru acțiunea unei proceduri judiciare este cea mai potrivită pentru dezvăluirea adevărului. Plângerea este de obicei prezentat instanței de la locul de reședință al unui cetățean, solicitantul este personal implicat în acțiunea și poate apăra în mod activ interesele sale în litigiu ea -, în egală cu cealaltă parte a lucrurilor, care este obiectul de putere, ale căror acțiuni sunt contestate.

Analiza art. Art. 125-127 din Constituția România, precum și legile constituționale federale, de stabilire a competențelor Curții Constituționale, instanțele de instanțe generale de jurisdicție și de arbitraj, conduce la concluzia că Curtea Constituțională, în calitate de cel mai înalt organ judiciar pentru protecția ordinii constituționale, în cazuri specifice de justiție poartă art. 125 din Constituție și art. Art. 1 și 3 din Legea Constituțională Federală „Cu privire la Curtea Constituțională a România.“

Cele de mai sus conduce la concluzia că ar fi mai oportun să se includă instanțele de arbitraj în sistemul judiciar unificat (sistemul de instanțe de jurisdicție generală). Acest lucru ar simplifica foarte mult protecția jurisdicțională a drepturilor și intereselor legale ale cetățenilor, indiferent dacă acestea sunt angajate în orice activitate. O astfel de soluție ar elimina problema delimitării competenței cauzelor civile între instanțele de jurisdicție generală și curțile de arbitraj, care apare adesea în practica judiciară.