Negru Obeliscul citit on-line

- Din cuvintele tale am chiar am dorit - exclama George. - Am fost la „Valhalla“! Sau ai absolut trebuie să achiziționați mai întâi o cravată?

- Nu, am timp înainte de închiderea de magazine. În zilele de sâmbătă, rata de schimb dolar nu se schimbă după amiază. De la ora douăsprezece după-amiază până luni dimineață, moneda rămâne stabilă. Și, de fapt, de ce? Trebuie să existe unele ascunse o captură uriașă. De ce marchează sfârșitul săptămânii nu se încadrează? Domnul ei Dumnezeu deține, sau ce?

- Doar în aceste zile de piață nu funcționează. Încă întrebări?

- Da. Dacă o persoană care trăiește din interior sau exterior-in?

- Un om trăiește - și punctul. În „Valhalla“ da acum gulaș. Gulaș cu cartofi, castraveți și salată verde. Am văzut meniul, a ieșit din bancă.

- Gulaș! - Am rupt ciuboțica-cucului și inserat în butoniera. - Un om trăiește, ai dreptate! Care încearcă să pătrundă mai adânc, el a fost plecat. Vino enervezi Eduard Knobloch!

Intrăm într-o sală de mese mare a hotelului „Valhalla“. Eduard Knobloch, proprietarul său, un capcaun gras într-o peruca maro, îmbrăcat într-o haină neagră cu cozi fluttering în timpul condusului. Văzându-ne, el face o grimasă, ca și în cazul în care, regaling șaua de căprior, a lovit dinte pe peleți.

- Bună ziua, domnule Knobloch - l salută George. - Bine acum vremea! Cauzele poftei de mâncare turbat!

Edward ridică din umeri nervos.

- Consumul de prea mult, nu este suficient de bun! Dăunător la ficat la vezica biliara, pentru tot.

- Dar nu-i așa, dle Knobloch - l opus aprig George. - masa de prânz este extrem de util pentru sănătate.

- Utile - da. Dar prea mult poate fi un util și daune. Conform celor mai recente date științifice, surplusul de carne ...

Întrerup Edward ușoară palmă pe stomac. El ricoșează ca a fost apucat de un singur loc.

- Calmează-te, și să se supună soarta lui, - spun eu. - Noi nu te-am mâncat. Și ce faci poezie?

- cerșit! Nu mai e timp! În vremuri ca acestea!

Nu rade de acest nonsens. Edward nu este numai proprietarul restaurantului, el este un poet; dar este atât de ușor să scapi de mine.

- Există o masă de liber? - întreb.

Knobloch se uită în jurul camerei. Dintr-o dată fața lui se aprinde.

- Sunt cu adevărat rău, domnilor, dar văd că nu o singură masă liberă acolo.

- Nu contează. Vom aștepta.

Edward se uită din nou în jur.

- Se pare că, în curând nimeni și nu va fi lansat, - anunță în cele din urmă el radios. - Doamne încă mânca doar supa. Poate vei avea mai mult noroc astăzi în Altshtedtergof „, sau în restaurant stație? Se spune că sunt hrănite destul de bine.

Decent! Astăzi este o zi ca impregnate cu sarcasm. În primul rând, Henry, și acum Edward. Dar vom lupta pentru gulaș, cu toate că a trebuit să aștepte o oră. Gulaș - un meniu „cui“ „Valhalla“.

- Așteptați nu are nici un sens - spune el. - Noi nu am suficient de gulaș, el a demontat imediat întreg. Sau poate vrei o friptură germană? Puteți mânca fără a pleca de la birou.

- Mai bine să mori - am răspuns. - Gulaș am razdobudem, chiar dacă a trebuit să le taie în bucăți.

- Serios? - Acum, Edward incarnare grăsime scepticism triumfător.

- Da, - spun eu, iar al doilea slam de burta lui. - Hai, George, eu văd un tabel.

- Unde? - a întrebat pe Edward în grabă.

- Da, de acolo, în cazul în care acest domn, ca un dulap stă. Ei bine, aia de acolo, de culoare roșie, doamnă elegantă. Acum, el sa ridicat și a fluturat mâna spre noi. Acesta este prietenul meu Willy. Vă rugăm să trimiteți chelnerul, vom face comanda.

Edward emite un sunet șuierat după noi ca un aparat de fotografiat explozie auto. Noi aspiră la Willie.