gestionarea crizelor de management Organizarea și falimentul întreprinderilor bănci

VI. Gestionarea crizelor

Falimentul - recunoscut de către instanța de arbitraj de incapacitatea debitorului de a satisface pe deplin pretențiile creditorilor privind obligațiile monetare și (sau) să-și îndeplinească obligația de a efectua plăți obligatorii.

1. Un cetățean nu este în măsură să satisfacă pretențiile creditorilor privind obligațiile monetare și (sau) să-și îndeplinească obligația de a efectua plăți obligatorii, în cazul în care obligațiile respective și (sau) obligația de a nu este îndeplinită la acestea în termen de trei luni de la data la care acestea urmau să fie executate, iar dacă suma pasivelor sale depășește valoarea proprietății sale.

2. O entitate juridică se consideră că nu este în măsură să satisfacă pretențiile creditorilor privind obligațiile monetare și (sau) să-și îndeplinească obligația de a efectua plăți obligatorii, în cazul în care obligațiile respective și (sau) obligația de a nu este îndeplinită la acestea în termen de trei luni de la data la care acestea ar fi trebuit făcut.

1. Atunci când se analizează cazul falimentului debitorului - persoana juridică, următoarele procedura de faliment: supraveghere; redresare financiară; managementul extern; procedurile de faliment; acord de decontare.

2. Într-un caz de faliment-cetățean debitorului, următoarele procedura de faliment: procedura de faliment; acord de decontare.

Compania este considerată în stare de faliment după recunoașterea instanței sale de arbitraj insolvență, precum și în cazul în care declară în mod oficial faliment și lichidare, care se desfășoară în cadrul procedurii de faliment.

Proceduri simplificate de faliment

Caracteristici ale debitorului faliment, în lichidare.

În cazul în care valoarea averii debitorului - persoană juridică cu privire la care decizia de lichidare sunt insuficiente pentru a satisface pretențiile creditorilor, este obligat comisia de lichidare (lichidator) pentru a solicita instanței de arbitraj pentru declararea debitorului în stare de faliment; la detectarea unor astfel de circumstanțe, după decizia de a lichida si la crearea unei comisii de lichidare această cerere trebuie să fie prezentate instanței de către proprietarul proprietatea unei întreprinderi unitare a debitorului, fondatorilor (participanți) ai debitorului sau capul debitorului.

Instanța decide cu privire la recunoașterea debitorului lichidat în stare de faliment, procedura de faliment și desemnarea mandatarului faliment, taxele de faliment curator pot fi atribuite președintelui comisiei de lichidare, indiferent dacă licența de arbitraj.

În cazul în care procedurile de faliment inițiate la o petiție depusă în instanță de către proprietarul proprietatea debitorului - întreprinderea unitară, fondatorul (participant) al debitorului sau capul debitorului înainte de crearea unei comisii de lichidare, caz de faliment este considerat, fără a lua în considerare particularitățile prevăzute de Legea cu privire la faliment.

în special lipsa de debitor faliment.

În cazurile în care debitorul-cetățean sau capul debitorului - persoană juridică, încheiată în mod eficient activitatea sa este absent și locul lui nu este posibil, sau în cazul în care proprietatea debitorului - persoană juridică în mod evident, nu poate acoperi costurile juridice ale procedurii de faliment sau în ultimele 12 luni nu au fost efectuate tranzacții pe conturile debitorului, iar în cazul în care există alte semne care sugerează lipsa de afaceri sau a altor activități ale debitorului, cererile de recunoaștere debitor absentă în stare de faliment poate fi depusă creditor, fiscal sau alt organism autorizat și avocat, indiferent de dimensiunea de plătit.

Curtea de arbitraj în termen de două săptămâni de la data de fabricație la cererea de recunoaștere a unui debitor absent în stare de faliment va lua o decizie privind recunoașterea unui debitor absent în stare de faliment și la deschiderea procedurii de faliment și transmite decizia la FSFR în România, care este de o săptămână de probă candidatura faliment administrator.

Declarație de declarare a unei organizații de credit în stare de faliment sunt acceptate spre examinare de către tribunalul arbitral, după retragerea Băncii România deținute de către o instituție de credit autorizată să efectueze operațiuni bancare, cu excepția cazului în care se prevede altfel de Legea federală privind insolvența (faliment).

procedurile de faliment ale instituțiilor de credit.

1. La examinarea cererii de recunoaștere a unei instituții de credit una dintre următoarele decizii pot fi făcute în stare de faliment de către tribunalul arbitral:

- să declare instituției de credit în stare de faliment și deschiderea procedurii de faliment;

- să refuze să declare instituției de credit în stare de faliment.

2. În cazul deciziei instanței de arbitraj de a declara instituției de credit în faliment procedura de faliment efectuate în modul prevăzut de legea federală prezent, ținând seama de particularitățile prevăzute de Legea federală privind insolvența (faliment).

3. Administratorul în termen de zece zile de la data constatării tribunalului arbitral privind finalizarea procedurii de faliment trebuie să prezinte definiția de mai sus a corpului care efectuează înregistrarea de stat a persoanelor juridice.