Curtea ca obiectul unor proceduri penale sensul cuvântului „instanță“ este definit în subsecțiunea

Sensul cuvântului „instanță“ este definit în §. 48 Art. 5 Codul de procedură penală. În acest sens, termenul „instanță“ în cadrul procedurilor penale ar trebui să fie conștienți de orice instanță de jurisdicție generală, având în vedere cauza penală pe fond și de durată soluții prevăzute de Legea de procedură penală.
Competențe jurisdicționale definite la art. 29 Codul de procedură penală, potrivit căruia numai instanța este competentă să:
- o persoană vinovată de o infracțiune și la condamnat;
- se aplică pentru a face față măsurilor medicale obligatorii, în conformitate cu cerințele din sec. 51 Codul de procedură penală;
- se aplică pentru a face față măsurilor educative obligatorii, în conformitate cu cerințele din sec. 50 Codul de procedură penală;
- anularea sau modificarea deciziei luate de o instanță inferioară.
Numai instanța de judecată este împuternicit să ia decizii:
- alegerea unei măsuri preventive sub formă de detenție sau arest la domiciliu;
- să prelungească perioada de detenție;
- a unui suspect sau un acuzat care nu se află în stare de arest, într-o instituție medicală sau psihiatrică pentru producerea, respectiv, o examinare medico-legale psihiatrice medical sau medico-legală;
- confiscarea corespondenței, a permite inspectarea și instituțiile legate de convulsii;
- confiscarea bunurilor, inclusiv fonduri de la persoane fizice și juridice plasate pe conturi și depozite sau depuse în bănci și alte instituții de credit;
- să suspende bănuitul sau învinuitul din funcție, în conformitate cu art.