Cartea de dragoste - să sufere din cauza citi on-line Rebecca Donovan Page 182
Schimbă dimensiunea fontului - +
Se pare că cineva striga numele meu.
Sarah a plecat în grabă camera, am alunecat din pat și se tîrî în spatele. scandalagiu se pare că a venit după mine.
- Știu că e aici - am auzit o voce înăbușită de sex masculin. - Emma!
Rotunjirea un colț, am găsit Sarah în prag de bucătărie.
- Sarah, nu o lăsa aici. Bine? - Am instruit prietenul meu Evan din pridvor.
- Ce se întâmplă? - am întrebat, și când a văzut fața de piatră Evan imediat a devenit suspicios.
Sarah a închis ușa, dar am auzit Evan cineva spune brusc:
- Se simte bine. Nu ar trebui să fie aici.
M-am uitat pe fereastra camerei de zi, a văzut pe alee lui Jonathan, și inima lui omit o bataie cu perfidie. Jonathan încleștat pumnii, cu fața spălată.
- Evan, lasă-mă să o văd. Cel puțin ei spun că sunt aici.
- El vrea doar să știe că eu sunt bine, - roșind profund, am răspuns.
Jonathan nu a fost dintre cei care permit ca cineva ia stat în cale. Ar putea arunca în aer în orice moment, și era imposibil de a preveni escaladarea conflictului. Am trecut pe lângă Sarah și se îndreptă spre bucătărie.
- Unde te duci? - Sarah a cerut.
- Vrea doar să știe că eu sunt bine, - am repetat, simt inima pounding, și a deschis ușa.
- Emma nu este necesară, - Evan a spus în liniște.
- E în regulă. El vrea doar să se asigure că nu a lovit greu - cu calm prefăcută am spus.
Evan înțepenit, dar nu a intervenit.
Când Jonathan ma văzut, buzele un zâmbet slab, dar ochii lui se uită precaut.
- Bună, - a spus el liniștit.
- Bună, - am răspuns cu timiditate. - Ce faci aici?
- Îmi pare rău. Am încercat să ajungă la tine. Aproape luat-o razna cu îngrijorare. Ai fugit atât de repede după ce ... Nu știu cât de serios sunt afectate. Și a trebuit să te văd.
Cred că Evan simțit spatele lui. Și Sara a fost, probabil, prea aproape. Dar nu am îndrăznit să se uite.
- Păi, ce mai faci? - Având în vedere că problema a fost pur retorică, nu am răspuns, până când el a spus: - deteriorat puternic?
- Voi fi bine, - am răspuns.
- Te-am speriat, nu-i asa? - a întrebat o voce mică. În final, am decis să se uite în ochii lui. Ei au înghețat astfel de chin care nu am fost eu. - Îți promit că nu va face acest lucru. Iartă-mă, Emma.
Am înghițit greu și a dat din cap. A spune că nu a fost puterea.
- Nu-ți pasă, - a explicat el. - Nu am putut ... - Se uită în direcția lui Evan, amintindu-ne că nu suntem singuri. - Ce îl cunoaștem?
- Hmm ... - am ezitat. - De fapt, i-am spus nimic pentru el. Limitat la explicația că toate teribil de confuz. Vreau să spun Rachel. Și n-am spus poliției că ai fost acolo, de asemenea. Pur și simplu am spus că a întâlnit omul din camera lui și nu poate aminti cum arăta.
- Ei bine, - a dat din cap Jonathan. - Se pare că el nu știe despre coșmarurile tale, despre temerile tale, despre ...
Am dat din cap și se uită în jos un sentiment de vinovăție. Se ridică nervos stoarsă degetele. Aparuta in jurul nostru a devenit tensiune insuportabilă. Nu am avut suficient aer. Jonathan a ajuns la mâna mea, dar am să dea înapoi.
- Am înțeles - a oftat resemnat. - am avut nici un drept să te discrediteze. - În ochii lui a fost pocăință sinceră. - Emma, te rog nu mă părăsi. - Cuvintele lui erau ca un trăsnet din senin pentru un moment, am pierdut chiar și puterea de exprimare. - Te rog, - a spus el.